Teoriile relațiilor economice internaționale

INTRODUCERE

Actualitatea temei. În condiţiile moderne, lumea fiind împărţită în ţări dezvoltate şi slab dezvoltate, unul din cei mai valoroşi factori ai dezvoltării economice îl constituie eliminarea decalajelor de dezvoltare şi crearea condiţiilor pentru ca fiecare economie naţională să dispună de propriile bogăţii, de programe de dezvoltare care să garanteze forţei de muncă stabilitate şi siguranţă. Libera circulaţie a mărfurilor, a tehnologiilor, a capitalului, şi fluidizarea întregului circuit economic mondial se pot constitui în factori ai progresului general şi, deci, ai liniştii la scară internaţională. Punctele forte ale unei ţări reprezintă, de fapt, oportunităţile acesteia pentru înregistrarea unui avantaj competitiv: anume recunoaşterea şi exploatarea acestor puncte forte reprezintă cheia spre creşterea şi dezvoltarea relaţiilor export - import. În condiţiile economiei de piaţă, necesitatea realizării de către stat a anumitor funcţii în vederea reglementării relaţiilor economice externe este indiscutabilă. Dezvoltarea economiilor naţionale nu poate avea loc în afara economiei mondiale. Care nu ar fi potenţialul economic al unui stat, el nu poate supravieţui în afara circuitului economic mondial.

Relaţiile economice internaţionale reprezintă o totalitate de legături economice dintre economiile naţionale ale diferitelor ţări, bazate pe diviziunea mondială a muncii şi internaţionalizarea producţiei.

Astăzi în lume nu poate exista nici un popor civilizat fără a intra în schimburi comerciale cu alte economii naţionale, adică fără a primi sau a da ceva în relaţia cu celelalte economii naţionale. Ceea ce se dă sau se ia nu are întotdeauna o formă materială. Uneori, ca şi între agenţii economici de pe aceeaşi piaţă, se fac transferuri de diverse bunuri: materii prime, produse fabricate sau create, precum şi anumite servicii, adică utilităţi ce nu au o formă materială, dar au un efect dorit şi solicitat de consumator şi produs de realizator sau producător.

Totalitatea acestor schimburi de valori materiale şi spirituale, ce au loc între economiile naţionale sau între agenţii economici din diverse economii naţionale şi care se transferă dintr-o parte în alta pe baza vânzării-cumpărării, formează comerţul internaţional. Referindu-ne la comerţ, acesta a devenit elementul principal al economiei de piaţă, indiferent de forma pe care o îmbracă.

Comerţul constituie o preocupare străveche a oamenilor. În cadrul acestuia comerţul exterior sau internaţional a fost întotdeauna un domeniu privilegiat de activitate. Adâncirea şi diversificarea interdependenţelor economice între ţările lumii, mai ales după cel de-al doilea război mondial, au readus problema relaţiilor economice internaţionale în prim plan, atât pentru specialişti, cât şi pentru marele public. Aceste schimbări au reactivat interesul specialiştilor pentru teoriile despre comerţul internaţional şi, implicit, pentru istoria controverselor teoretice referitoare la această problemă. De asemenea, pe fondul impactului crescând al mijloacelor moderne de comunicare în masă asupra opiniei publice contemporane şi în legătură cu importanţa crescândă a relaţiilor economice internaţionale, se pun tot mai frecvent întrebări cum ar fi: care sunt criteriile specializării diferitelor ţări în producţie, care sunt avantajele şi dezavantajele comerţului exterior pentru partenerii implicaţi în schimburile internaţionale, care sunt rezultatele pe termen lung ale acestei activităţi pentru diferite categorii de ţări etc. Răspunsurile date de diferiţi autori la aceste întrebări diferă foarte mult, atât în funcţie de contextul istoric în care au abordat problemele, cât şi de optica şi interesele urmărite de fiecare gânditor. De o deosebită importanţă este cunoaşterea esenţei conţinutului termenului relaţii economice internaţionale, şi teoriile prin care se definesc aceste relaţii, precum şi a aspectelor referitoare la definirea comerţului, în special, a celui internaţional. Toate acestea, în opinia noastră, confirmă actualitatea temei de cercetare.

Scopul şi sarcinile lucrării. În acord cu aspectele expuse mai sus scopul prezentului studiu este cercetarea teoriilor privind relaţiile economice internaţionale şi semnificaţia lor în sistemul economic internaţional.

În elaborarea acestui studiu ne propunem să urmărim următoarele sarcini:

- cercetarea generală privind conceptul de relaţii economice internaţionale şi interdependenţele cu care se intercalează;

- analiza şi semnificaţia teoriilor privind relaţiile economice internaţionale;

- determinarea deosebirilor dintre teoriile clasice şi neoclasice ale comerţului internaţional;

- identificarea caracteristicilor şi specificul relaţiilor economice internaţionale;

- cercetarea relaţii economice internaţionale ca conţinut şi formă;

- prezentarea evoluţiei activităţii economice externe a Republicii Moldova.

Realizarea acestor sarcini este importantă atât din punct de vedere teoretic, deoarece asigură o complexitate sporită a investigaţiilor efectuate, cât şi din punct de vedere aplicativ, deoarece contribuie la extinderea arealului de soluţii pentru problemele cu care se confruntă relaţiile economice internaţionale.

Obiectul cercetării îl constituie teoriile economice internaţionale, specificul şi caracteristicile lor.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei îl constituie lucrările fundamentale ale cercetătorilor şi practicienilor din Republica Moldova şi străinătate ce ţin de dezvoltarea şi creşterea economică prin intermediul teoriilor economice internaţionale.

Volumul şi structura tezei. Scopul şi sarcinile cercetării au determinat structura tezei, care cuprinde introducerea, două capitole, care redau conţinutul de bază al tezei, concluziile, şi bibliografia.

CAPITOLUL I. ASPECTELE TEORETICO-METODOLOGICE PRIVIND RELAŢIILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE

1.1 Conceptul şi interdependenţele relaţiilor economice internaţionale

Creşterea economică şi dezvoltarea economică a oricărui stat sunt factori inseparabili care se întrepătrund permanent şi stau la baza întregului progres al omenirii. Societatea umană nu s-a dezvoltat uniform, pe tot globul pământesc, datorită diferenţelor în ceea ce priveşte abundenţa sau lipsa de resurse naturale, dar şi diferenţelor de organizare a comunităţilor umane.

Dezvoltarea economică a diferitelor teritorii a condus, în cele din urmă, la apariţia unor forme economice organizate în mod unitar, în cadrul unor teritorii delimitate, respectiv în cadrul statelor naţionale formate şi extinse odată cu apariţia şi dezvoltarea capitalismului.

Relaţiile economice internaţionale reprezintă legăturile dintre economiile naţionale, dintre agenţii economici de pe glob, legături care se formează în virtutea diviziunii mondiale a muncii. În practică, schimbul reciproc de activităţi dintre agenţii economici, la scara economiei mondiale, se desfăşoară într-un cadru economico - juridic determinat.