Thomas Malthus și Problema Populației

Prezentare generală

Thomas Robert Malthus s-a născut la 13 februarie 1766 ca al şaselea fiu al lui David Malthus, în Wotton (Anglia). A fost unul dintre primii specialişti care s-a ocupat de problema populaţie-dezvoltare.

Printre primii săi educatori s-au numărat Richard Graves (1715-1804) şi Gilbert Wakefield (1756-1801), nume binecunoscute în istoria culturală şi politică a Angliei. În 1782, intră la Jesus College în Cambridge; în 1788 este preoţit, iar în 1791 devine Master of Arts. Din 1793 profesor la Jesus College; în paralel, este preot la Wotton.

In 1796, a scris un pamflet intitulat``Criza”, pe care tatăl său l-a împiedicat să-l publice, deoarece îl critica pe Willian Pitt (politician britanic).

In 1798 se decide să facă cunoscute public ideile sale şi publică ”Eseu asupra principiului populaţiei”, care aduce un preţios sprijin şcolii economiste ortodoxe, stimulând indignarea tuturor politicilor sentimentale.

Malthus făcea parte din” Clubul economiei politice” , împreuna cu James Mill, Grote, Ricardo, unde fiecare membru primea o pensie pe viata de 100 guinee.

Ecoul pe care l-a provocat prima ediţie a "Eseului", apărut la Londra, fără numele autorului, l-a determinat pe Malthus să scoată o nouă ediţie, în 1803, cu un titlu dezvoltat: "Eseu asupra principiului populaţiei sau o trecere în revistă a efectelor sale trecute şi prezente asupra fericirii umane, împreună cu o cercetare a perspectivelor referitoare la îndreptarea sau moderarea relelor pe care acesta le provoacă" Diferenţa între cele două ediţii constă nu numai în titlul adoptat şi în mărimea acestuia (prima ediţie are 50.000 cuvinte, a doua 200.000 cuvinte) ci şi în elementele noi aduse, în analiza mai aprofundată a problemei, încât se poate spune că este de fapt o nouă lucrare. Urmează ediţia a III-a (1806), ediţia a IV-a (1807), ediţia a V-a (1817) şi a VI-a (1826), ultima din timpul vieţii lui Malthus.

În 1804 este chemat ca profesor de istorie a economiei politice, la East India College, din Hertfort, recent infiinţat (ulterior în Haileybury). În 1820 îi apare cea de-a doua mare operă "Principiile economiei politice". În 1810 începe o corespondenţă cu economistul David Ricardo (1772-1823), care durează până la moartea acestuia din urmă. În 1833 este ales membru al Academiei de Stiinţe Morale şi Politice din Franţa; în 1834 este înregistrat ca şi co-fondator al "Societăţii de Statistică". În 1834 moare în urma unui atac de cord.

Scrierile sale au ca obiect principal populaţia şi economia, de aceea este dificilă separarea lui Malthus-demograful de Malthus-economistul.

Ideile lui Malthus au avut şi au partizani, ele au dat naştere şi la critici care nu au contenit şi, probabil, nu vor conteni, intrând în paradigma generală a unei teorii sociale. Legenda lui Malthus este legată de situaţia economică, politică, demografică a timpului său; perpetuarea ei nu poate fi înţeleasă fără cunoaşterea evoluţiei economice şi demografice în cele două secole, a situaţiei actuale şi a perspectivelor - in special, demografice - în deceniile următoare. Aşa se şi explică acţiunile periodice de reconsiderare a lui Malthus.

În 1980, în Franţa are loc pentru prima dată o Conferinţă Internaţională, organizată de Societatea de Demografie Istorică din Paris consacrată lui Malthus, care

s-a realizat la sediul UNESCO. Aici au avut loc peste 164 de comunicări legate de opera lui Malthus, realizate de peste 500 de participanţi din 61 de ţări.

Apariţia unor curente ca "malthusianism" şi "neo-malthusianism", mijloace "malthusiene" şi "neo-malthusiene", a unor noţiuni ca "politici malthusiene" (de limitare a naşterilor) şi "antimalthusiene" (de stimulare a natalităţii, în general politici "populaţioniste") l-ar fi surprins în cel mai înalt grad şi pe Malthus însuşi.

Avem de-a face cu formularea unei legi naturale, a unei corelaţii între populaţie şi mijloacelor de subzistenţă, a "obstacolelor" în calea creşterii populaţiei şi a primului "model demo-economic". Toate aceste idei şi altele au influenţat demografia şi economia politică până în zilele noastre. Marele naturalist Charles Darwin (1809-1882) mărturiseşte că fără teoria lui Malthus nu ar fi ajuns să formuleze propira sa teorie a selecţiei naturale, în timp ce marele economist John Maynard Keynes (1883-1946) nu s-a sfiit să-l recunoscă pe Malthus ca predecesor al propriei sale teorii.

Definirea principiului

În “Eseu asupra principiului populaţiei” Malthus s-a străduit să vadă în“geneza şi desfăşurarea unor fenomene economice, factori de natură biologică” El a căutat să sublinieze că “natura a pus în om un instinct care, dacă-i lăsat în voie, îl hărăzeşte foamei, morţii şi viciului” În acest cadru el releva pericolul imediat al creşterii cu repeziciune a populaţiei, paralel cu încetineala relativă a cantităţii bunurilor de subzistenţă, aceasta din urmă fiind reflectată în dimensionarea puterii de producţie a unui pământ dat. Prin urmare, este vorba de o creştere în progresie geometrică a populaţiei şi de sporire în progresie aritmetică a hranei şi a altor mijloace de subzistenţă, în sensul de a da acestora dimensiunile 256 la 9