Timpul Liber, Agrementul și Serviciile Turistice

CAPITOLUL 1- TIMPUL LIBER- IMPORTANŢA ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Timpul liber este o componentă a nivelului de trai şi a calitaţii vieţii, exprimă nivelul de viaţă materială şi spirituală, fără el nu poate avea loc dezvoltarea multilaterală a omului, îndeplinind funcţii de refacere a organismului, formativă si instructiv-educativă, culturală şi socială.

În epocile pre-moderne, timpul liber era localizat în zilele de sărbători religioase şi în zilele de odihnă stabilite pe baza religiei (duminica la creştini, sâmbăta la evrei, etc.)

1.1. Clarificări conceptuale. Definiţii. Funcţiile timpului liber.

Etimologic, termenul “timpul liber” vine din latinescul licere , iar prin filiera franceză de la cuvântul “loisir”.

În Franţa este numit loisir, în Anglia – leisure , în Statele Unite – non-working time sau free time, iar în Germania – freizeit.

Preocupări în vederea definirii conceptului de “timp liber” au existat încă din antichitate, referindu-se în special, la nivel filozofic, la perechea muncă – timp liber. Chiar şi astăzi, timpul liber este privit în opoziţie cu elemente precum munca şi cultura, el fiind încă considerat neproductiv.

În definirea timpului liber există numeroase opinii din care vom aminti câteva. Astfel, în “ Etica nicomahică” a lui Aristotel, “ timpul liber nu înseamnă sfârşitul timpului de muncă, ci dimpotrivă, timpul de muncă înseamnă sfârşitul timpului liber. Acesta trebuie consacrat artei, ştiinţei şi mai ales filozofiei” .

Spre deosebire de el, Sebastian De Grazia considera că “ odihna si timpul liber sunt două lumi separate”. Potrivit opiniei sale, odihna reprezintă o stare, în timp ce timpul liber se referă la o metodă de calculare a unei anumite categorii de timp.

Alţi doi analişti de renume în domeniu, Miller şi Robinson, fac şi ei distincţia între cele două noţiuni, considerând timpul de odihnă drept o formă de timp liber. Conform punctului de vedere al acestora, timpul liber reprezintă timpul aflat la dispoziţia individului, după munca necesară sau alte activităţi şi obligaţii ce sunt îndeplinite; ei consideră că acesta trebuie consumat după opţiunea individuală. Timpul liber este un timp sec, fără nici un scop în opinia analiştilor. Pe de altă parte timpul de odihnă semnifică acea parte din timpul liber destinată activităţilor angajate în scop de odihnă, care, prin procese recreative şi activităţi “vesele”, poate sau nu să fie atinsă.

Fig. 1. Relaţia timp liber destinat oricăror preocupări (free time)- timp liber pentru odihnă (leisure time)

Timp liber → Timp liber pentru odihnă

(discreţionar) ← (leisure time)

Sursa: I. Cosmescu, Turismul fenomen complex contemporan, Edit. Economică, Bucureşti, 1998, pag. 20

Un cercetător important al “timpului liber” a fost sociologul francez Joffre M. Dumazedier. În concepţia sa , timpul liber apare ca suportul obiectiv al societăţii, iar “loisir”- ul este expresia alegerii individuale. Loisir-ul exclude orice obligaţie, deşi activităţile alese pentru această durată depind de tradiţii, disponibilul bănesc, progresul tehnic, etc.