Transferul prin Sistemul SWIFT

Informatia a devenit o resursa importanta pentru dezvoltarea societatii moderne, care realizeaza o crestere continua a volumului si diversitatii informatiilor prelucrate si care utilizeaza tehnologia informatiei si a comunicatiilor, trasaturi care au condus la conceptul de societate informationala.

Progresele realizate in domeniile informatiei si telecomunicatiilor au revolutionat societatea si au schimbat radical relatiile banca - client si chiar conceptul despre banca. Noile tehnologii au devenit atat un catalizator al marilor schimbari de care beneficieaza consumatorii de servicii bancare, cat si un suport pentru banci care incearca sa raspunda noilor cerinte.

Un pas decisiv in perfectionarea sistemelor de plati a fost aparitia banilor electronici care constituie un important avantaj pentru clientii bancari in special, prin facilitatile create de transmiterea rapida a fondurilor si reducerea substantiala a costurilor tranzactiilor, precum si autoritatilor monetare prin posibilitatile de reglare si supraveghere a sistemului monetar si in special al celui bancar.

Un transfer electronic presupune deplasarea responsabilităţii financiare de la o bancă expeditoare către o bancă receptoare, care nu este neaparat o urmare a unui act de comerţ, legăturile electronice între bănci fiind asigurate de regulă de intermediari care facilitează acest transfer electronic, fie că acest intermediar este o asociaţie din care fac parte cele două bănci, fie că este un furnizor independent de servicii de plată/transfer la care apelează cele două bănci. De-a lungul timpului s-au dezvoltat multe astfel de sisteme de intermediere a transferului electronic de fonduri, naţionale sau domestice, şi internaţionale sau transfrontaliere.

Transferul fondurilor s-a realizat de-a lungul timpului prin mai multe modalitati in functie de tehnologia de comunicatii folosita in perioada respectiva. Prima modalitate folosita in functie de tehnologia de comunicatii din acea perioada a fost transferul letric (prin posta) al documentelor de plata prin reteaua mijloacelor de transport folosita – masina, tren, avion.

In practica bancara, acest tip de transfer este cunoscut sub abrevierea MT (Mail Transfer) sau AMT (Air Mail Transfer). Dupa descoperirea telegrafiei s-a introdus transferul telegrafic, abreviat TT (Telegraph Transfer) care se foloseste si astazi pe plan intern. Prin acest procedeu s-a trecut la circulatia informatiei sub forma de mesaj in locul documentelor pe suport hartie.

In ceea ce priveste riscurile pe care le implica, transferurile electronice interbancare se deosebesc prin valoarea transferurilor,astfel:

-transferuri de valori mari (SWIFT ,TARGET,Fedwire,Automated Clearing House (ACH),Transfond);

-transferuri de valori mici (Eurogiro,MoneyGram,Western Union).

Scurt istoric -SWIFT

Cea mai utilizata forma de transfer a fondurilor este SWIFT-ul adica Society for Worldwide Interbank Financial Telecomunications.

Fondată la începutul anilor 1970, SWIFT –ul este o cooperativă de peste 7.600 de bănci din peste 200 de ţări din toată lumea, care operează o reţea proprie de telecomunicaţii globale prin care circulă mesaje de plată ce reprezintă, în esenţă, ordine ale expeditorului către receptor pentru efectuarea unei plăţi .

Mesajele sunt criptate iar integritatea lor este verificată printr-un cod MAC. Sistemul dispune de un puternic centru de procesare şi de un centru de rezervă (în SUA şi Olanda). Reţeaua proprie a trecut în 2004 de la protocolul X.25, la protocolul IP (SWIFT Net). Mesajele financiare, de plată şi de altă natură conexă, sunt standardizate conform reglementărilor SWIFT (mesaje cu formate MT, bazate pe standardul ISO 15027). Facilităţile infrastructurii internaţionale de mesaje a SWIFT sunt oferite şi altor mari sisteme de transfer de fonduri, cum ar fi EURO1, STEP1 şi STEP2 ale EBA (Euro Banking Association), precum şi altor peste 40 de sisteme de decontare electronică (clearing and settlement).

În esenţă, SWIFT oferă conectivitate, transport de mesaje, standardizare, şi procesare de tranzacţii (plăţi şi decontări – clearing and settlement), pentru trei mari sectoare de piaţă – în domeniul relaţiilor dintre o instituţie financiară centrală şi membrii ei (cum ar fi un sistem domestic de bănci), în domeniul relaţiilor interbancare, incluzând şi legăturile transfrontaliere, şi în domeniul relaţiilor bancă - companie client. Pe baza infrastructurii SWIFT băncile pot face decontări nete şi individuale, tranzacţie cu tranzacţie. În iulie 2004 SWIFT a prelucrat peste 10 milioane de mesaje financiare într-o singură zi, majoritatea fiind mesaje ce reprezintă tranzacţii de plată, media fiind de peste 9 milioane de mesaje zilnic.

Prin extinderea reţelei proprii de telecomunicaţii şi prin standardizarea mesajelor, SWIFT este esenţialmente un sistem internaţional, transfrontalier. Fiecare participant la SWIFT, care are un cod unic în sistem, dispune, în propriul sistem bancar informatizat, de o aplicaţie certificată SWIFT, care formează interfaţa cu SWIFT şi prin care accesează pachetul de servicii al companiei, procesarea desfăşurându-se în timp real (online), sau prin fişiere, în aceiaşi zi, sau în zilele următoare (conform naturii serviciului) .

Reteaua SWIFT

Reteaua SWIFT este accesibila non stop prin linii telefonice speciale cu partenerii de retea iar mesajele asigura trei tipuri de operatiuni: transferuri de credit prin ordine de plata care sunt cele mai numeroase, confirmari de schimb valutar si tranzactii cu titluri. Prin reteaua SWIFT se fac si transferurile on-line internationale sau locale.

Structura retelei SWIFT

SWIFT are o retea structurata pe patru nivele: primul nivel are trei centre de procesare, la Bruxelles (Belgia), Amsterdam (Olanda) si Capple Town (SUA); al doilea nivel cuprinde zece centre regionale (centre de comutare), raspandite pe tot globul, care colecteaza mesajele de pe o anumita zona geografica si le transmit la unul din centrele de procesare: al treilea nivel se refera la ordinatoarele cu rol de supraveghere la nivelul fiecarei tari (concentrator national) care mentin legatura cu membrii si afiliatii retelei (in tarile cu un volum mai mare de mesaje sunt mai multe concentratoare nationale ca de ex. 4 in SUA, 3 in Anglia, 2 in Franta) ; si al patrulea nivel include terminalele instalate la bancile care au aderat la SWIFT. Bancile din Romania transmit si primesc mesaje prin centrul regional de la Viena. Utilizatorii care transmit sau primesc mesaje nu pot dialoga direct, ci numai prin centrele regionale si cele de procesare.