Trăsături și Tendințe ale Dinamicii și Volumului Comerțului Internațional Postbelic

În perioada contemporană, participarea intensă la diviziunea mondială a muncii reprezintă, de fapt, o necesitate pentru procesul de dezvoltare al fiecărei naţiuni, indiferent de nivelul ei de dezvoltare şi de sistemul social şi economic în care se află.

Participarea la diviziunea mondială a muncii este esenţială pentru ţările care nu au un nivel ridicat de dezvoltare, făcând astfel posibilă eliminarea decalajul care le separă de ţările dezvoltate. Acest lucru este necesar, însă, şi pentru întreaga economie mondială pentru că, pe viitor, interdependenţele dintre ţări se vor intensifica, iar existenţa unor diferenţe mari pe plan economic poate genera fenomene de instabilitate economică, de criză, ce vor afecta întrega economie mondială şi, deci, toate ţările lumii .

Această participare la diviziunea mondială a muncii va avea ca efecte:

- accentuarea procesului de transnaţionalizare a economiei mondiale prin activitatea desfăşurată de cele peste 40 de societăţi transnaţionale, ce vor controla peste 50% din producţiile mondiale;

- producerea, la nivelul economiei mondiale, a trecerii de la era industrială (ce a durat peste două secole) la era informaţională.

Drept urmare, se va accentua procesul de globalizare la nivelul economiei mondiale, se vor produce noi modificări în sistemul de diviziune a muncii, acestea ducând la modificări în cadrul decalajelor dintre naţiuni.

Se aprecieaza că toate aceste fenomene cumulate vor avea urmări diferite în plan social şi politic, ce ar putea promova dezvoltarea dar, în acelaşi timp, ar putea frâna progresul economic şi social.

Analiza evoluţiei comerţului internaţional în perioada postbelică prilejuieşte desprinderea unor trăsături si tendinţe specifice acestei perioade, determinate de factorii care au influenţat în general relaţiile economice internaţionale cum sunt:

- urmările politice şi economice ale celui de-al doilea război mondial,

- evoluţia economiei mondiale în perioada postbelică,

- revoluţia tehnico-ştiinţifică ce se desfăşoară pe plan mondial şi implicaţiile acesteia asupra diviziunii mondiale a muncii,

- apariţia proceselor de integrare economică din diversele regiuni ale lumii,

- măsurile de politică comercială promovate de către diversele state şi grupări integraţioniste,

- criza economică cu care s-a confruntat economia mondiala începând cu cel de-al optelea deceniu (cele 2 şocuri petroliere – 1973/1974, 1989/1990) ;

- şocul dobânzilor înalte, şocul aprecierii şi apoi al deprecierii dolarului;

- crizele economice ciclice din anii 1974/1975, 1981/1982 şi 1990/1991),

- colapsul comunismului din Europa la sfârşitul deceniului nouă şi începuutul deceniului zece.

Sub influenţa cumulată a factorilor subliniaţi mai sus, precum şi a altora, s-au conturat trei trăsături principale ale dinamicii şi volumului comerţului internaţional în perioada postbelică.

O primă trăsătură caracteristică rezidă în faptul că, în perioada postbelică, comparativ cu perioadele anterioare comerţul internaţional a înregistrat cel mai înalt ritm de creştere, cea mai susţinută dinamică .

Statistica internaţională arată că rata medie de creştere a exportului mondial, din punct de vedere al volumului valoric, a fost, în perioada 1950 – 1992, de aproximativ 12 %. Acest ritm a fost, pe decenii, următorul:

1950 - 1960 de 6.4 %;

1960 - 1970 de 9.3 %;

1970 - 1980 de 20.3 %;

1980 - 1992 de 7.0 %.

Acest ritm de creştere a determinat creşterea volumului valoric al exportului mondial de aproximativ 80 de ori. În intreaga perioadă 1950 - 1992 acesta a crescut la 3640 miliarde. $, faţă de 61 de mld. $..

Această creştere se explică prin:

- creşterea volumului fizic al exportului de aproximativ 14 ori;

- creşterea preţurilor pe piaţa internaţională de aproximativ 6 ori.

În adâncirea analizei, se poate preciza că, pe decenii, situaţia s-a prezentat astfel:

- 1950 - 1960 şi 1960 - 1970 - comerţul mondial a crescut, în deosebi datorită creşterii volumului fizic;

- 1970 - 1980 - influenţa cea mai puternică a avut-o creşterea preţurilor.

Atât creşterea volumului fizic, cât şi evoluţia preţurilor s-au produs în mod diferit, atât pe ţări, cât şi pe grupe de produse. De exemplu: exportul ţărilor dezvoltate a crescut în perioada 1950 - 1980 cu aproximativ 12 %, pentru ca apoi exportul să scadă cu aproximativ 10 % în perioada 1980 - 1985, iar în perioada 1985 – 1992 să crească din nou. De asemenea, exportul ţărilor în curs de dezvoltare a crescut cu aproximativ 11 %, în mod diferenţiat pe decenii: în deceniul al 6-lea cu aproximativ 6 %, în deceniul al 7-lea cu 7%, iar în deceniul al 8-lea cu 26 %.