Tratatul de la Maastricht

Lucrarea de faţă îşi propune să descrie prevederile şi reglementările Tratatului de la Maastricht, semnat la data de 7 februarie 1992, precum şi planul de realizare a unei uniuni europene şi de adoptare a monedei unice europene.

Am ales această temă „Tratatul de la Maastricht şi moneda unică europeană”, deoarece trebuie să cunoaştem importanţa pe care o are acest tratat în momentul de faţă.

In viaţa de zi cu zi, se vorbeşte foarte mult despre Uniunea Europeană şi despre această idee de adoptare a monedei unice europene. Ca urmare a semnării acestui tratat de la Maastricht a avut loc o lărgire a Uniunii Europene, în prezent aceasta având 27 membri. România a devenit stat membru al UE cu drepturi depline la 1 ianuarie 2007.

UE are o importanţă practică deosebită: ea îşi pune amprenta nu doar asupra unor domenii precum politica şi economia, ci şi asupra cotidianului, cel puţin în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi din statele membre, din ce în ce mai mult şi din ce în ce mai multe domenii. Exemplară în acest sens este introducerea monedei Euro ca sistem de plată începând cu 01.01.2002. S-a ajuns deja atât de departe încât nu mai putem înţelege sistemul politic individual din cadrul unui stat membru fără să cunoaştem şi elementele care alcătuiesc structura UE. Iar deciziile importante nu se mai iau la nivelul capitalelor ţărilor membre, ci la Bruxelles.

In ceea ce priveşte participarea la Uniunea monetară europeană, este de precizat faptul că o ţară nu poate adopta euro aşa pur şi simplu. De aceea, în Tratatul de la Maastricht au fost stabilite nişte criterii de convergenţă care trebuie îndeplinite de fiecare ţară care doreşte acest lucru. In momentul în care se hotărăşte adoptarea euro, ţara respectivă trebuie să ia în calcul atât avantajele, cât şi dezavantajele adoptării euro. Ca un caz particular va fi analizată situaţia României pentru care se preconizează faptul că va adopta euro abia în anul 2014. România nu se va grăbi să treacă la moneda unică europeană şi preferă să atingă o “reală convergenţă” cu criteriile UE. Adoptarea monedei euro pare o decizie simplă, dar este de fapt una complicată şi trebuie să păstram echilibrul între ambiţii şi realitate. România vrea să evite situaţia prin care a trecut banca centrală a Ungariei. Aceasta a amânat de două ori data anunţată pentru adoptarea euro, întârziere care i-a înfuriat pe investitori.

Capitolul 1

Tratatul de la Maastricht

1.1 Componente principale

Tratatul de la Maastricht marchează finalul unui drum lung – trei decenii de încercare de realizare a unei uniuni monetare, sumar prezentate în tabelul de mai jos.

Inainte de Tratatul de la Maastricht Intre Tratatul de la Maastricht şi moneda unică Moneda unică

1970 Planul Werner 1994 Institutul Monetar European (Precursorul BCE) 1999 Startul uniunii monetare

1979 Startul sistemului monetar european 1997 Pactul de Stabilitate şi Creştere 2001 Aderarea Greciei

1989 Comitetul Delors 1998 Decizia asupra calităţii de membru 2002 Introducerea monedei euro

1991 Semnarea Tratatului de la Maastricht 1998 Stabilirea ratelor de conversie

1993 Ratificarea Tratatului de la Maastricht 1998 Crearea BCE

S-a ajuns la un acord asupra acesteia în pitorescul oraş olandez Maastricht în decembrie 1991, acord care a fost ratificat de toate părţile semnatare de-a lungul unui an şi jumătate , în cadrul unui proces plin de evenimente. Tratatul reprezintă de asemenea un nou început nu doar pentru uniunea monetară, ci pentru mult mai mult. Din multe puncte de vedere, Uniunea Economică şi Monetară (UEM) a modificat natura procesului de integrare. La nivel simbolic, denumirea oficială a Comunităţii Europene (CE) a fost schimbată în Uniunea Europeană (UE), admiţându-se că tratatul nu are semnificaţie doar în domeniul economicului, ci include şi consideraţii politice. Doi noi piloni – politica externă şi de apărare, justiţia şi securitatea internă – au fost anexaţi primului pilon, cel economic. Puterea Parlamentului European a fost mărită şi s-a consimţit de asemenea înlocuirea “majorităţii calificate” cu “unanimitatea” în ceea ce priveşte deciziile Consiliului asupra anumitor probleme. Multe dintre aceste măsuri ambiţioase erau incomplete, ceea ce a necesitat elaborarea tratatelor subsecvente de la Amsterdam şi Nisa, şi ulterior a Convenţiei. Partea din tratat referitoare la uniunea monetară a fost totuşi completat şi strict conturată, cu decizia irevocabilă de a se adopta o monedă unică până la data de 1 ianuarie 1999. Funcţionarea detaliată a sistemului a fost minuţios descrisă, incluzând statutele Băncii Centrale Europene şi condiţiile în care uniunea monetară urma a debuta.

Unul din cele mai importante momente din istoria construcţiei europene l-a reprezentat semnarea Tratatului de la Maastricht.

Aceste tratat cuprinde două părţi: una referitoare la înfăptuirea uniunii economice şi monetare, iar cealaltă referitoare la uniunea politică, proiect propus încă din Tratatul de la Roma, dar amânat pe parcurs datorită unor factori conjuncturali ce au necesitat o atenţie imediată din partea strategilor europeni.