Turismul cultural

TURISMUL URBAN

1) Consideratii teoretice

Turismul urban presupune petrecerea vacantelor in orase, pentru vizitarea acestora sau pentru unul din urmatoarele motive:

- vizitarea obiectivelor patrimoniului istoric (vestigii istorice, arheologice, castele, monumente, edificii religioase, parcuri etc);

- vizitarea muzeelor;

- participarea la evenimente culturale : spectacole de opera, balet, teatru, concerte, festivaluri culturale, de muzica, sarbatori traditionale, expozitii, targuri etc;

- turism industrial si tehnic: baraje, viaducte, tunele, poduri, ansambluri arhitectonice urbane etc.

Potrivit unor alte opinii, turismul urban include activitati de tipul:

- turism recreativ, legat de aspecte specifice ale zonelor urbane;

- turism de afaceri, legat de mediul economic, social si cultural al oraselor;

- turismul de conferinte, legat de infrastructura disponibila si de imaginea oraselor.

Aproape 80% din populatia Europei locuieste in orase, ceea ce face ca turismul urban in Europa sa fie de importanta vitala. Aceasta forma de turism a capatat o alta abordare si o importanta crescuta incepand cu anii 1980. Astfel, nu putem vorbi de un nou tip de turism, ci de o renastere a turismului urban, ceea ce a condus la o echilibrare a fluxurilor turistice dintre nordul si sudul Europei. Orasele sunt locurile unde sunt concentrate majoritatea activitatilor sociale, economice si culturale. Numerosi factori au jucat un rol fundamental in acest sens:necesitatea de a reabilita centrele istorice ale oraselor, actiunile culturale de mare amploare si diversificate, interesul consumatorilor pentru trecut si dezvoltarile urbane etc.

Faptul ca oameni intreprind calatorii mai multe, dar de scurta durata si a cresterii generale in mobilitate au ajutat de asemenea la construirea turismului urban la nivel mondial. Diversificarea ofertelor este sustinuta de catre fortele de decizie politica, care au interesul de a promova turismul cultural, deoarece acesta reprezinta un facor cheie in dezvoltarea economica, aducand bunastare si ocuparea fortei de munca. Astfel, turismul poate fi vazut ca o politica de dezvoltare urbana, care combina o oferta competitiva, capabila sa satisfaca cerintele turistilor, cu o contributie pozitiva la dezvoltarea oraselor si bunastarea rezidentilor.

Turismul urban poate fi privit si ca rezultat al mobilitatii populatiei, pentru care orasele au devenit puncte de posas inevitabile. Este de asemenea rezultatul schimbarilor comportamentale care au transformat orasele in centre culturale si locuri de relaxare, unde oamenii pot face cumparaturi, manca, sau petrece timpul in piete si alte locuri publice. In 1990, G.J. Ashworth si J.E. Tunbridge au ajuns la concluzia ca turismul urban este mai degraba de incidenta decat de intentie. Aceasta viziune pare sa fi luat nastere din cresterea frecventei calatoriilor de o zi, a tranzitului si vizitarea cu predilectie de catre turisti a zonelor care inconjoara orasele.

In timp ce orasele sunt in unele cazuri motivul central al vizitelor, ele au devenit ca element particular locuri unde oamenii poposesc inainte de a-si continua traseul de vizitare a unei alte regiuni. Oamenii de afaceri, asemeni acelora care au drept motivatie vacanta, cunt vizitatori accidentali, care isi petrec o parte a timpului in aceste orase.

Turismul istoric, parte a turismului urban, implica vizitarea siturilor istorice sau industriale, ceea ce poate include canale vechi, gari etc. Scopul general este acela de a valorifica trecutul. De asemenea, acest tip de turism poate fi atribuit evenimentelor istorice, care au fost dramatizate pentru a atrage mai multi turisti. Un exemplu in acest sens ar putea fi considerat un tur al unui oras ,tur cu tema stafii sau vikingi.

O alta forma este reprezentata de calatoriile religioase sau pelerinajele. Multi catolici din intreaga lume calatoresc la Vatican, un numar semnificativ de evrei au vizitat Ierusalimul si/sau au emigrat acolo. Ati turisti viziteaza situri care aduc in prim plan Holocaustul, altii merg la Mecca.

Insa cea mai insemnata parte a turismului urban este detinuta de turismul cultural. Turismul cultural este o particularitate a turismului urban, care abordeaza cultura unei regiuni, in special valorile ei artistice. Turismul cultural include turismul in regiunile urbane, in special orase mari, istorice si obiective culturale (muzee si teatre). Poate uneori include turismul in zonele rurale ; este cazul festivalelor in aer liber, casele memoriale ale unor scriitori sau artisti celebri, peisaje la care s-a facut trimitere in literature. Specialistii sunt de parere ca persoanele care practica turismul cultural cheltuiesc in medie mai mult decat turistii standard.

Tendintele majore care au fost observate in ceea ce priveste turismul cultural sunt:

- interactiunea intre cultura si turism isi are radacinile in perioada de inceput a turismului si in prezent castiga din ce in ce mai multa insemnatate;

- turismul cultural este un factor cheie pentru dezvoltarea durabila si dialogurile intreculturale;

- mostenirea culturala este expresia identitatii oamenilor, a teritoriului, istoriei, traditiilor si civilizatiei.

Turismul cultural atrage un numar din ce in ce mai mare de turisti. Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, 20% dintre vizitele din Europa au motivatie culturala, in timp ce 60% dintre turistii europeni sunt intr-adevar interesati in descoperirea culturala in timpul calatoriei lor.

In afara de cresterea sustinuta a cererii turistice globale, atat interna cat si internationala, care cuprinde toate tipurile de destinatii, exista si alti factori care explica acest trend:

- turistul modern este sofisticat, in cautarea de diferite experiente culturale;

- autoritatile locale privesc turismul ca pe o sursa de venit si oportunitati economice.