Turismul și Valorificarea Patrimoniului Cultural

Turismul cultural şi turismul rural, sunt în prezent considerate principalele tipuri de turism pe care le poate oferi România la scară europeană.

Prezenta lucrare abordează problematica turismului şi valorificarea patrimoniului cultural în România şi în mod special în regiunea de Nord-Est.

Am ales aceasta temă deoarece turismul cultural este recunoscut ca un motor pentru dezvoltarea şi promovarea identităţilor culturale locale, oferind comunităţilor învecinate şansa conservării patrimoniului cultural ca resursă pentru dezvoltarea socio-economică locală.

În prima etapă este prezentată o sinteză a ceea ce reprezintă turismul cultural în acepţiunea UNESCO, continuă cu studiul potenţialului turistic cultural în regiunea de Nord-Est a României.

La final sunt prezentate strategii pentru promovarea şi dezvoltrea turismului cultural, sunt evidenţiate realizările ultimilor ani şi sunt prezentate propunerile pentru valorificarea potenţialului turistic cultural al regiunii.

Am dorit să pun în valoare numeroasele obiective turistice culturale şi antropice care au condus la:

valorificarea tradiţiei turistice, redescoperirea valorilor păstrate, (adesea ignorate sau uitate);

abordarea problematicii complexe a turismului rural într-un teritoriu cu un potenţial turistic deosebit (insuficient cunoscut şi superficial promovat).

UNESCO cea mai mare organizaţie interguvernamentală, cu statut şi buget propriu, angajată pe tot cuprinsul lumii în domeniul educaţiei, ştiinţei şi culturii, are sediul la Paris iar obiectivul acesteia este formarea şi consolidarea încrederii prin cooperare paşnică.

În noiembrie 1945, după sfârşitul războiului, 37 de ţări au luat hotărârea de a înfiinţa UNESCO, iar astăzi organizaţia numără un total de 191 de state membre.

La 16 noiembrie 1972 a fost adoptată de Conferinţa Generală a UNESCO, Convenţia privind Protecţia Patrimoniului Mondial

În prezent lista Patrimoniului Mondial UNESCO cuprinde 911 proprietăţi  care fac parte din patrimoniul cultural şi natural  pe care Comitetul Patrimoniului Mondial le consideră  ca având o  valoare universală remarcabilă.