TVA - practici naționale și internaționale

Introducere

“Ceea ce deosebeşte o ţară aflată în progres de una aflată în declin este, în bună măsură, preferinţa arătată construirii viitorului. Această preferinţă se măsoară prin impozite, împrumuturi şi rata dobînzilor."(MICHEL ALBERT)

Se poate considera că sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă, cote,subiecţi fiscali), între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proie ctării, legiferării, aşezării si perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului.

Studiul sistemelor fiscale necesită luarea în considerare a doi parametri: unul de natură spaţială iar altul de natura temporal

Parametrul spaţial are în vedere existenţa unei mulţimi de teritorii locuite, organizate din punct de vedere administrativ şi politic, într-un stat. Fiecărei ţari îi corespunde un sistem fiscal cu o structură,comportament şi obiective bine determinate. Luarea în considerare a parametrului spaţial corespunde principiului teritorialităţii impozitului, care este în concordanţă cu suveranitatea fiscală a Statului de a institui impozite. Acesta este influenţat de nivelul şi structura surselor de venituri, de necesităţile financiare ale instituţiei bugetare şi de concepţiile etice şi politice ale guvernelor. Importanta sa rezida în mai multe aspecte.

Parametrul timp corespunde principiului anualităţii impozitului determinat de anualitatea exerciţiului financiar şi a instituţiei bugetare, corelat cu cazurile de retroactivitate prevăzute de lege.

Conform dicţionarului Larrousse, fiscalitatea reprezintă “totalitatea impozitelor si taxelor, a reglementarilor de natură fiscală precum şi a aparatului fiscal ce vin sa influenţeze direct sau indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil”. Consideram că această definiţie poate fi amendată datorită caracterului său restrictiv. Astăzi în domeniul fiscal se întîlnesc mai multe concepte. Alături de fiscalitate este vehiculată noţiunea de "fisc" definită ca administraţie în sarcina căreia revin calculul, perceperea si urmărirea plăţii impozitelor şi taxelor datorate statului de către contribuabil". De asemenea, este utilizat şi termenul “fiscal" care priveşte fiscul, care aparţine acestuia.

In definirea sistemului fiscal de către diverşi autori se pleacă în general de la modul de percepere a acestuia de către contribuabili: totalitatea impozitelor ce trebuiesc achitate către stat. Astfel, Ioan Condor defineşte sistemul fiscal ca fiind “totalitatea impozitelor provenite de la persoanele fizice si juridice care alimentează bugetele publice”.

Cînd se vorbeşte de sistemul fiscal, considerăm ca nu se pot omite şi alte elemente importante ale acestuia, în afara impozitului, cum ar fi: legislaţia fiscală care are rolul creeării condiţiilor legale şi de reglementare a fiscalităţii încluzînd atît drepturile şi obligaţiile autorităţii fiscale cît şi cele ale contribuabililor şi aparatului fiscal chemat să realizeze aplicarea legislaţiei fiscale în interesul puterii publice dar, fără afectarea personalităţii şi drepturilor de care se bucură contribuabilul potrivit legislaţiei fiscale şi a celei generale.

În cadrul general al finanţelor publice ale unei ţări, fiscalitatea se delimitează ca un ansamblu coerent de norme care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic impozitele şi taxele.

Impozitele şi taxele sunt instituite prin acte normative şi ele sunt elemente de baza în fundamentarea şi definirea noţiunilor de fiscalitate, fisc, fiscal.

Analizate în ansamblu, cele trei noţiuni sunt strîns legate de impozite. Specialiştii din ţara noastră au definit impozitul ca fiind plata bănească obligatorie, generală şi definitivă, efectuată de persoane fizice şi juridice în favoarea bugetului statului în cuantumul şi la termene precis stabilite de lege, fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat.

Economia naţională a unei ţări ca parte componentă a economiei mondiale, cuprinde un ansamblu de activităţi, desfăşurate de persoane sau grupuri de persoane fizice şi morale care aparţin acestuia, dar la care participă şi unii subiecţi economici şi altor ţări.

În interiorul fiecărei ţări ca urmare a activităţilor economice desfăşurate de subiecţii economici, apare un ansamblu de relaţii de producţie, schimb, repartiţie, consum, finanţare creditare, care se manifestă sub forma unor fluxuri reale, monetare şi financiare.

Sistemul fiscal este un produs al gîndirii, deciziei şi acţiunii factorului uman, ca urmare a evoluţiei societăţii umane, creat iniţial pentru a răspunde unor obiective financiare, la care ulterior s-au adăugat obiective de natură economico-socială. Dacă realizarea obiectivelor de ansamblu ale sistemului necesită existenta deciziilor strategice, realizarea scopului pe termen scurt vizează realizarea deciziilor tactice.

Impozitul constituie o creaţie a gîndirii umane un instrument creat de om pentru ca puterea publică să asigure omului anumite utilităţi publice. Fiind un produs intelectual, pentru a exista trebuiesc alese elementele de natură economică, care sunt prelucrate şi combinate după anumite reguli în condiţiile respectării principiilor care stau la baza relaţiilor sociale dintre membrii societăţii. Aceasta întrucît puterea publica nu are posibilitatea tehnică de a prelua în momentul creării venitului, partea care îi este necesară pentru a asigura finanţarea obligaţiilor care îi revin şi deci trebuie să preia o parte din venitul naţional repartizat prin intermediul pieţei între subiecţii participanţi. Acest produs al gîndirii de natură financiară după aprobarea sa, devine un instrument financiar activ care produce efecte cuantificabile monetar servind pentru realizarea unor obiective prestabilite.