Uniunea Economică și Monetară

CAPITOLUL I

UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ

Obiectivele UE erau determinate de pilierii pe care aceasta se “ susţinea”. Astfel, celor trei pilieri comunitari CE, CECO, CEEA le corespundeau obiectivele specifice lor.

Un prim obiectiv, important şi greu de realizat, era cel al promovării progresului economic şi social, echilibrat şi susţinut. Mijloacele care conduceau la acest obiectiv erau variate :

- Crearea unui spaţiu fără frontiere, în care scop se elaborau o serie de principii şi reguli referitoare la libera circulaţie ( de persoane, bunuri, capitaluri şi servicii), principii şi reguli descrise încă în Tratatul de la Roma, extinse şi completate prin AUE;

- Întărirea coeziunii economico-sociale prin intermediul unor politici specifice, reformulate şi dotate cu instrumente de acţiune mai ample şi mai eficiente;

- Stabilirea unei Uniuni Economice şi monetare, dispoziţiile asupra acesteia prevazute în TUE reprezentând un adevărat salt calitativ al integrării europene

Se poate, astfel, aprecia că prin TUE s-a realizat dezvoltarea cea mai spectaculoasă şi inovatoare din întreaga evoluţie comunitară aceasta având, în plus şi o previzibilă putere unificatoare.

1.1. Justificarea şi avantajele UEM

Uniunea Economică şi Monetară era o veche aspiraţie a Comunităţii, constituind un element important pentru deplina realizare a Pieţii Unice. Doar prin introducerea monedei unice şi stabilirea unei UEM se putea perfecţiona această piaţă şi se puteau obţine toate avantajele pe care le presupunea.

UEM era, deci înţeleasă ca fiind complementul natural şi necesar al obiectivului Pieţii Unice fără frontiere interne care, pentru a putea fi cu adevarat eficace, reclama un salt instituţional calitativ, capabil să transforme Comunitatea Economică în ceva mai aproape de o Uniune Politică.

Deşi tratatul de la Roma nu menţiona realizarea unei UEM, încă în anul 1969 se formula la Haga (pentru prima dată) acest obiectiv pentru ca în anul urmator să apară “Raportul Werner” ce teoretiza necesitatea sa. De atunci, până la adoptarea TUE au trecut mai mult de 20 de ani ceea ce dovedeşte că preocupările comunitare în acest sens nu erau de dată recentă. Noutatea pe care o aducea TUE era că, pentru prima data în istoria Comunităţii, UEM apărea ca un ţel realizabil, posibil de atins într-un orizont de timp considerat rezonabil, adică zece ani.

Conform diverselor studii, stabilirea unei UEM şi a unei monede unice urmau să ofere următoarele avantaje pentru Comunitate şi statele membre:

- Însemnau un stimul foarte important pentru economia comunitară pe ansamblul ei. Comisia calculase o creştere suplimentară anuală a PNB-ului comunitar de 0,7% de-a lungul următorilor zece ani.

- Trebuia să producă simultan o reducere a ratelor medii ale dobanzilor prin fuzionarea definitivă a pieţelor financiare naţionale şi prin consolidarea şi garantarea, la nivelul populaţiei, a ideii stabilităţii preţurilor.

- Suprima costurile tranzacţiilor şi operaţiunilor de schimb între monede ceea ce –conform unui raport publicat către Comisie –ar fi însemnat o economie de 15-20 de miliarde de ECUS/EURO pe an.