Uniunea Europeană - Origine, evoluție și perspective

Scurt istoric privind apariția Uniunii Europene

Uniunea Europeana- UE este dezvoltată în Europa, compusă din 28 de state, fiind o uniune ecomonică și politică. Uniunea Europeană își are originile de la CECO- Comunitatea Europeană a Carbunelui și Oțelului și CEE- Comunitatea Ecomonică Europeană, ce era formată în 1958 din 6 state. De-a lungul anilor, Uniunea Europeană a început să se extindă prin aderarea mai multor state, crescându-i puterea economică, socială și politică. UE a fost înființată prin Tratatul de la Maastricht în anul 1993. Uniunea Europeană are la baza un sistem de instituții independente și interguvernamentale care, prin negociere, iau decizii la nivelul uniunii.

Cu o populație de peste 500 de milioane de locuitori, Uniunea Europeană este alcătuită din 28 de state membre, 19 dintre acestea adoptând euro ca monedă națională. De aseameana, Uniunea Europeană a dezvoltat o piață unică, eliminând discriminările și obstacolele comerciale, politice și sociale. Taxele vamale au fost desființate, sprijinind libera circulație a produselor, serviciilor, persoanelor și a capitalurilor.

Cap.1 Apariția și istoricul Uniunii Europene

“Planul Schuman” al ministrului de externe francez Robert Schuman a fost baza ideii de unitate europeană. Propunerile francezului Schuman se materializează prin semnarea de către Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda a Tratatului de la Paris din 18 aprilie 1951, Tratatul de constituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.

1.1 Costituire, origine și precursorii Uniunii Europene

Conceptul de Europă unită a apărut încă din anul 1306, când un consilier al ducelui de Burgundia, pe nume Pierre Dubois, a cerut înfăptuirea unei Federații Europene. Un secol mai târziu, în anul 1814, se propune de către Saint-Simon o construcție europeană, având drept bază alianța dintre Anglia și Franța, acesta insuflând ideea creării unui “mare Parlament”.

În anul 1849 s-a vorbit pentru prima dată despre “ Statele Unite ale Europei”, în cadrul Congresului de Pace de la Paris din data de 21 august, pe care l-a rostit Victor Hugo. Doi ani mai târziu, tot Victor Hugo anticipa crearea Statelor Unite ale Europei, printr-un discurs în Adunarea Legislativa a celei de-a doua Republici din Franța. De asemenea, Anatole Leroy-Beaulieu propunea, în anul 1900, crearea “Federației Europene”, iar în 1922, Richard Coudenhove-Kalergi propune ideea creării “Uniunii Pan-Europene”, după modelul SUA. Ideea de “Uniune Europeană” a fost propusă de reprezentanții a 24 de state, în anul 1926, în cadrul Congresului de la Viena.

În anul 1931, Titu Maiorescu analiza “căile practice de formare a Uniunii Economice Europene”, iar în 1946, Winston Churchill, pleacă de la ideea reconcilierii franco-germană, lansând ideea construirii “Statelor Unite ale Europei”. În urma acestor evoluții, la 5 mai 1949, Tratatul pentru crearea Consiliului Europei a fost semnat de 10 state.

În urma celui de-al Doilea Război Mondial s-au remarcat evenimentele care au dus la conturarea procesului de integrare europeană. În acea perioadă, de după război, când marile puteri, SUA și URSS se conturau, SUA a conștientizat necesitatea de a avea un aliat pe baze economico-sociale. Prin intermediul planului Marshall, acest lucru s-a realizat, ducând la dezvoltarea Europei de după război.

Mișcările integratoare precedente construcției Pieței Comune au fost: BENELUX, Organizația Europeană de Cooperare Economică- OECE și Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului-CECO.

Precursorii Uniiunii Europene sunt: BENELUX, Organizația Europeană de Cooperare Economică, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Pe lângă aceștia, mai pot fi menționați și: Comunitatea Economică Europeana și Comunitatea Europeană de Energie Atomică.