Valorificarea potențialului turistic al Județului Constanța

Capitolul 1: Localizarea si caracteristicile judetului

1.1. Scurt istoric

Datorita asezarii sale la tarmul Marii Negre, Dobrogea este prima noastra provincie ce intra in lumea istoriei scrise. Cu aproape 7 secole inaintea erei noastre, pe tarmurile ei si-au aruncat ancorele si s-au asezat, intemeind aici orase-porturi, primii corabierii greci veniti din Marea Mediterana , de pe coastele Asiei Mici.

Cei mai vechi locuitori ai acestor pamanturi au fost tracii. Prima stire scrisa despre ei dateaza din anul 513 inaintea erei noastre, si ne este transmisa de Herodot, cunoscut istoric al antichitatii, care arata ca, dupa retragerea de la Dunare a regelui persan, Darius, scitii (popor stapanitor in nordul Marii Negre) rastoarna puterea dominanta a triburilor trace de aici, supunandu-i. De aceea, mult timp aceste tinuturi de litoral ale Marii Negre poarta numele de Schitia Minor, spre deosebire de Schitia Maior, situata la nord de Marea Neagra.

Obiectele si urmele descoperite ne indreptatesc sa consideram ca bastinasii se ocupau cu agricultura si comertul, vazandu-si produsele cetatilor grecesti de pe litoralul Marii Negre. Dupa afirmatiile lui Polibiu, printre marfurile de export era si omul sclav. Pentru bastinasii acestor locuri, tarmul marii, marea insasi, nu a constituit o lume aparte. Intinderea marii, dar mai ales furtunile care o bantuiau ii faceau pe acestia sa se teama de la inceput si s-o numeasca „Marea Intunecoasa”.

Grecii, primii corabieri care au cunoscut-o mai bine, ingroziti si ei de furtunile ce o bantuiau, au numit-o si ei la inceput „Marea Neospitaliera”. Mai tarziu, cand grecii se aseaza pe tarmurile ei si cand ii cunosc bogatiile: pescuitul bogat pe langa coasta, bogatia in cereale, vite si alte produse agricole din tinuturile invecinate ei, o numesc Pontus Euxinus, adica „marea cea ospitaliera”.

Prima cetate infiintata de greci pe litoralul Marii Negre, a fost cetatea Histria, situata intr-un vechi golf, pe o mica insula stancoasa. Aceasta cetate apartinea coloniei din Milet de pe coasta Asiei mici. Cu timpul, histrienii ajung stapanii pescuitului la gurile Dunarii si-n regiunea marilor lagune de pe tarmul Marii Negre. Alaturi de comert, grecii mai practicau aici si pescuitul. La sud de Histria, grecii ionieni, veniti din cetatea Milet, intemeiaza o alta cetate, cetatea Tomis, (Constanta de astazi) iar la sud de Tomis, grecii dorieni intemeiaza cetatea Calatis / Mangalia de astazi.

Numeroasele inscriptii vechi, templele din marmura, ruinele cetatilor, vasele ornamentale, monezile, sarcofagiile si pietrele funerare dovedesc existenta si viata multilateral dezvoltata a acestor cetati - colonii de pe litoralul Marii Negre.

Cetatea Tomis joaca un rol important ceva mai tarziu, in vremea romanilor. Cateva secole mai tarziu, pe acest tarm vin si alti corabieri. Astfel, rand pe rand sosesc aici bizantinii, genovezii care reiau locul grecilor din antichitate.

Prezenta genovezilor pe tarmul Marii Negre se leaga de existenta celor 3 mari drumuri comerciale din NV, E si SE Europei medievale:

-drumul Marii Nordului, drum al Ligii Hanseatice;

-drumul de uscat al tatarilor;

-drumul genovezilor, corabierii Marii Mediterane.

Aceste drumuri principale din aceea vreme converg spre litoralul Marii Negre.

In 1850 Constanta este descrisǎ ca avand doar 50 de case, un port ruinat, in care rar ancorau corabiile. Orasul era un morman de pietre rascolite. Nu mai ramasese nimic din cetatea cu ziduri crenelate din gravurile lui Hector de Bearn, datand din 1828.

Un eveniment de seama in istoria acestui teritoriu il constituie faptul ca, in 1877-1878 noi castigam independenta tarii in razboiul impotriva Imperiului Otoman si odata cu aceasta in Dobrogea. Dupa 1877, Constanta isi incepe epoca dezvoltarii sale moderne. Romania, devenita, in anii regimului burghezo-mosieresc, o semicolonie agrara a tarilor industrializate din vestul Europei, era silita sa-si organizeze un debuseu maritim pentru granele si petrolul cerute la export. Acestia au fost factorii care au contribuit intr-o oarecare masura la dezvoltarea acestei zone in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Totusi sperantele poporului de aici nu au fost intru totul satisfacute. Contradictiile existente in structura de stat politica, economica si sociala a Romaniei, au facut ca teritoriul si populatia acestei parti a tǎrii noastre sa ramana peste 7 decenii tot un teritoriu inapoiat din punct de vedere economic, social si cultural. Se poate spune ca acest teritoriu a inceput sa se dezvolte dupa anul 1950 cand au inceput sa se creeze conditii pentru dezvoltarea zonei de litoral a tarii. Astfel, cea mai veche provincie a tarii este astazi printre cele mai dezvoltate puncte economice ale tarii, fiind principala baza turistica a Romaniei.

1.2. Asezare geografica

Cel mai vechi pamant al tarii si de asemenea cel mai complex, judetul Constanta, creat in urma impartirii adminstrative din 1969, se intinde intre Dunare si Marea Neagra. Este situat in jumatatea de miazazi a Dobrogei si in partea cea mai sud-estica a teritoriului Romaniei, invecinandu-se la nord, intre Dunare si Marea Neagra, cu judetul Tulcea (de-a lungul unei limite situata ceva mai la nord de comunele Mihai Viteazul, Garliciul si de lacul Smeica), la est tarmul este scaldat de apele Marii Negre, la sud inainteaza pana la granita de stat cu Bulgaria, care este formata dintr-o linie conventionala ce se desfasoara intre sud de localitatea Ostrov (de pe Dunare) si sud de Vama Veche (la tarmul marii), la vest cu judetul Ialomita, caruia ii revine intreaga Balta a Ialomitei, iar la nord-vest, pe un mic sector, cu judetul Brǎila. Dobrogea, formata din cele doua judete, Constanta si Tulcea, constituie fereastra spre mare a pamantului romanesc. Judetul Constanta are o suprafata totala de 7.055 km patrati (circa 3% din suprafata totala a tarii) si se situeaza pe locul 8 in Romania din punct de vedere al suprafetei. Din punct de vedere teritorial-administrativ este impartita in 3 municipii, 8 orase, 54 comune si 195 sate.