Valorificarea Potențialului Turistic al Județului Timiș

INTRODUCERE

Turismul reprezinta o activitate permanenta a omului modern, având implicatii pe multiple planuri, de la cel economic la cel politic, social, cultural si natural. Desi potentialul turistic, natural si antropic, al zonei este extrem de valoros, în foarte putine locuri este exploatat la maximum, de aceea lucrarea de fata îsi îsi propune sa realizeze o evaluare a posibilitatilor de a practica turismul în judetul Timis, a resurselor de care acest judet încarcat de istorie dispune, a evolutiei acestei parti din economia nationala într-o perioada grea pentru economia mioritica cât si pentru economia mondiala.

Deoarece dupa revolutia româna procesul investitional în mai toate ramurile economice dependente de catre stat a fost stopat datorita lipsei acute a fondurilor dar mai ales din cauza unor investitii inoportune realizate în folosinta unor persoane, întreg sistemul turistic s-a depreciat fostele baze de cazare aflate în proprietatea statului român nemaifiind apte pentru primirea si cazarea turistilor.

Este de remarcat ca si în prezent activitatea de cazare în cadrul diferitelor unitati se desfasoara la standarde mai joase decât standardele europene de profil, fapt ce pune un serios impediment în calea dezvoltarii unor unitati de cazare turistice, mai ales stiindu-se faptul ca turistii cu cele mai mari disponibilitati financiare nu sunt încântati de privelistile mioritice existentze în unele unitati aferente bazei tehhnico-materiale.

În lucrarea de fata voi încerca, pe parcursul acestor zeci de pagini, sa evaluez cât mai exact resursa turistica aferenta judetului Timis, neavând însa pretentia ca aceasta va rezolva problemele potentialului turistic din aceasta zona de tara sau ca va oferi solutii problemelor cu care se confrunta turismul în aceasta zona, de aceea, lucrarea de fata prezinta evolutia turismului din aceasta zona în perioada 2000-2004.

În cadrul acestei lucrari voi încerca sa prezint situatia actuala a sistemului turistic timisean prin realizarea unor analize pe baza unor indicatori ca: numarul de înnoptari, numarul de sosiri, numarul de unitati etc...În conditiile în care sistemul turistic national este în stare de somnolenta, în opinia mea nici nu se poate pune vorba despre, locul sau rolul cuiva în sistem.Parerea mea este ca sistemul nu functioneaza deloc de aceea este greu sa tragi concluzii cu privire la ceea ce este de fapt acum.

Este de remarcat ca în aceste conditii în care pe plan international existam în mare masura doar ca tara exportatoare de turisti , „ atâti cât sunt „ , în care sosirile turistilor în tara, indiferent de zona emitatoare prezinta fluctuatii de la an la an însa cu semne timide de revigorare, într-un viitor îndepartat.

Consider ca pâna în momentul în care România nu va termina cu imaginea, care este prezentata de anumiti „binevoitori” pe marile canale de stiri cu referire la gropile, craterele în care îti poti rupe masina si mai ales de imaginea unui stat care-si vinde copii la licitatie celui care da mai mult este greu sa atragi turisti.

Atentie a nu se întelege ca „binevoitorii” despre care vorbim sunt forte oculte cum de-a lungul timpului mai mari diriguitori ne-au îndoctrinat, „binevoitorii” sunt de fapt cetateni „progresisti” din tara care se simt lezati de normalitate mai ales ca într-o Românie civilizata nulitatile nu ar trebui sa hotarasca destinele cetatenilor platitori de taxe si impozite.

O caracteristica comuna a economiilor în tranzitie este trecerea de la controlul ierarhic la participarea democratica. Sub vechiul regim, atât societatea cât si economia erau organizate ierarhic, lucru valabil atât pentru regimurile totalitare, cât si în organizarea întreprinderilor de stat. Acestea erau singurele modele existente de actiune colectiva, sau mobilizare de grup. Dupa caderea vechiului regim, aceste tare au ramas fara alte modele de organizare a societatii si a agentilor economici.

Factorii economici exteriori au facut ca în ultimii zece ani piata romaneasca a turismului sa se caracterizeze printr-o mare recesiune, fapt relevat si de ultimele sondaje de opinie în rândul populatiei. Începând cu anul 1989 turismul românesc a suferit numeroase schimbari, astfel ca începând cu acest an hotelurile au început sa fie din ce în ce mai putin populate, iar lucrurile au început sa mearga din ce în ce mai prost.

La aceasta a contribuit scaderea nivelului de trai si al puterii de cumpare a celor mai multi români.În urmatorii câtiva ani în care indicatorii economici au cotinuat sa scada si oamenii de rând sa o duca din ce în ce mai greu, a aparut totusi o clasa de mici întreprinzatori care prin desfasurarea unor activitati economice au început sa inregistreze profit, si deci sa-si permita un concediu de odihna într-o statiune.