Valuta. Devize

Capitolul 1: Valuta

Valutele sunt acele monede naţionale care au circulaţie, putere de plată şi

pot fi constituite ca rezervă şi în alte ţări decât în cea emitentă. Altfel spus, prin valută se înţelege o monedă naţională a unui stat, monedă ce poate fi utilizată; atât de persoanele fizice, cât şi de cele juridice, pe teritoriul altor state, în vederea stingerii unor obligaţii.

Valută este un termen care se referă la:

• Sistemul valutar al unei țări, care cuprinde bancnotele și monedele aflate în circulație și care au o valoare stabilită în sistemul financiar internațional.

• unitatea monetară a unui stat, cu precizarea metalului în care este definită.

• totalitatea mijloacelor de plată (monede, bancnote, cambii, cecuri etc.) exprimate în moneda altui stat, care pot fi folosite în decontările internaționale.

Valuta care este tranzacționată global și este considerată ca de încredere în îndeplinirea funcției de instrument de rezervă a valorii se mai numeșe și valută forte.

Valuta este moneda națională a unui stat deținută și folosită de o persoană străină în interiorul țării emitente sau în afara granițelor sale. De exemplu, EURO aflați în posesia unei firme din SUAreprezintă valută; tot astfel dolarii deținuți de o firmă din Franța reprezintă valuta pentru firma respectivă.

Valutele au calitatea de a realiza lichidarea imediată a obligaţiilor de

plată în relaţiile economice internaţionale, ele fiind folosite, de regulă, pentruefectuarea plăţilor de mică importanţă.

Valutele pot fi clasificate în funcţie demai multe criterii, de exemplu:

a ) După forma sub care se prezintă

- valută în numerar (efectivă)

- valută în cont

Valuta în numerar se prezintă sub formă de bancnotesau monede şi sunt utilizate cel mai frecvent în traficul de călători pentru achitarea cheltuielilor de transport, întreţinere, efectuarea de mici cumpărăturietc. Plăţile şi încasările în valută efectivă sunt folosite extrem de rar în relaţiilede schimb internaţionale, din cauza riscului foarte mare de pierdere sau de furt.De aceea, transmiterea valutei în alte ţări, în cantităţi mai mari, necesită măsurispeciale de securitate. Chiar şi în cazul unor plăţi minore, cum ar fi cheltuielilede deplasare ale unei persoane, se preferă alte mijloace de plată, cum ar fi ceculde călătorie sau tichetul de credit.

Valuta în cont se află sub formă de disponibil, într-un cont bancar,putând fi utilizată din dispoziţia titularului de cont, iar la cererea acestuia poate fitransformată în valută în numerar (valută efectivă).După modul de constituire a depozitului, valuta în cont poate fi depusă latermen sau la vedere.

b) După regimul convertibilităţii valutele pot fi clasificate în:

- convertibile;

- neconvertibile;

- transferabile;

- liber-utilizabile.

Valutele convertibile sunt acele valute care au putere de circulaţie şi liberatorie de plată şi în alte ţări, în afara ţării emitente (de origine). Acestea sunt din punct de vedere practic, monedele care se pot schimba liber contra unor altemonede naţionale sau internaţionale (emise de o instituţie financiar-bancarăinternaţională).

Valutele convertibile presupun existenţa unui angajament al ţării

emitente de a converti propria monedă, la cererea oricărui deţinător, în orice altă monedă.

Valutele neconvertibile sunt acele valute care nu pot fi schimbate în alte

valute. Ele participă la un număr foarte restrâns de operaţiuni valutare, putând fi schimbate într-un singur sens, de la valuta convertibilă către valuta neconvertibilă.

Valutele transferabile sunt acele valute care au un anumit grad de

convertibilitate, stabilit în cadrul unor înţelegeri pe plan regional, contribuind la transferul de fonduri pentru un număr restrâns de operaţiuni.

Valutele liber-utilizabile sunt acele valute cu o convertibilitate totală,

recunoscute de Fondul Monetar Internaţional, precum şi de alte organizaţii

financiare internaţionale ca utilizabile pe plan larg în cadrul tranzacţiilor

internaţionale şi ca valute negociabile în volum mare pe toate pieţele financiare începând cu 1 iulie 2002, locul mărcii germane şi francului francez a fost luat, efectiv şi 'definitiv, de euro.

c) în funcţie de regimul de definire a valutelor, acestea se grupează în:

- valute care evoluează liber pe piaţă şi fluctuează liber, în funcţie de

cerere şi ofertă;

- valute care fluctuează în conformitate cu regulile Sistemului Monetar

European;

- valute al căror curs de schimb este legat de unele valute convertibile;

- valute a căror valoare este legată de cursul D.S.T.

Unele valute puternice, emise de ţări cu economie dezvoltată, apreciate şi

căutate pe piaţa financiară internaţională, pot juca rolul de valută de rezervă.

Menţinându-şi identitatea lor naţională, aceste valute sunt utilizate ca

instrumente de plată cu putere circulatorie nelimitată şi ca mijloc de rezervă pe plan internaţional.

Pentru ca o monedă să poată servi drept valută de rezervă, ea trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să joace un rol important în operaţiunile financiar-valutare internaţionale;

- să fie liber-convertibilă;

- să se bucure de stabilitate pe termen lung.

După ce s-a renunţat, pe plan internaţional, la definirea monedei

naţionale prin conţinutul în aur sau în devize corespunzător valorii sale, s-a

trecut la definirea puterii ei de cumpărare, criteriu mai aproape de realitate pentru compararea a două monede naţionale.