Venituri și Cheltuieli în UE

Uniunea Europeană este alcătuită din state cu o cultură diferită fondată pe valori comune. Bugetul Uniunii promovează şi protejează aceste valori, moştenirea culturală, şi încurajează totodată participarea activă la dezbaterile sociale.

Bugetul Uniunii Europene finanţează acţiuni şi proiecte în domenii în care toate ţările membre au convenit să acţioneze ( infrastructura, ocuparea forţei de muncă, cercetare). Există totuşi şi domenii în care Uniunea a hotărat ca respectivele activităţi se realizează mai bine la nivel naţional ( de exemplu sistemele de securitate socială).

Bugetul acoperă cheltuielile tuturor instituţiilor Uniunii. Fixează veniturile şi cheltuielile pentru anul respectiv, enumeră toate activităţile care urmează a fi finanţate şi stabileşte sumele totale de bani, precum şi personalul disponibil pentru fiecare. De asemenea, citează actele de autorizare pentru fiecare acţiune. Înainte de a putea fi puse în aplicare, aproape toate activităţile necesită şi un act legislativ comunitar – un act de autorizare sau o bază juridică – propus de către Comisie şi aprobat de autoritatea legislativă – Parlamentul European împreună cu Consiliul de Miniştri, în multe cazuri. Este împărţit pe 31 de domenii de acţiune. Fiecare domeniu este subdivizat pentru a arăta diferitele activităţi finanţate în cadrul domeniului respectiv si costul total.

Cele trei instituţii ale triunghiului decizional au roluri diferite în adoptarea bugetului. În primul rând Parlamentul, Consiliul şi Comisia încheie un acord pentru buna desfăşurare a procedurilor de adoptare. Acordul cuprinde cadrul financiar multianual, care stabileşte limitele superioare în care trebuie să se încadreze bugetul.

Instituţiile europene îşi stabilesc previziunile pentru proiectul de buget prelimiar potrivit procedurilor proprii. În urma acestora Comisia stabileşte „proiectul de buget preliminar” pentru anul următor, urmând a fi înaintat Consiliului (în aprilie sau mai). După reuniunea cu Parlamentul, Consiliul adoptă proiectul de buget, cu modificări, după caz (pana în septembrie). Este transmis Parlamentului , care la prima lectură ( în octombrie) poate decide să modifice sau discută problemele cu preşedintele Comsiei şi cu Comisia, rezultatul fiind trimis înapoi la Consiliu. La a doua lectură a Consiliului, în noiembrie se încearcă împreuna cu Parlamentul să se ajungă la un acord asupra întregului buget. La a doua lectură a Parlamentului se poate modifica sau respinge proiectul. Daca se aprobă, preşedintele Parlamentului semnează proiectul care va avea forţă de lege.

Pentru implementarea bugetului este responsabilă Comisia dar şi statele membre. Comisia recuperează sumele plătite din greşeală sau prin fraudă iar statele membre sunt şi ele responsabile pentru protejarea intereselor financiare ale UE. Prin regulamentul financiar sunt stabilite regulile pentru cererea, bugetarea şi utilizarea fondurilor UE. Toate acţiunile de utilizare a fondurilor se justifică prin rapoarte financiare, în fiecare an, dar şi prin situaţii contabile. Aceste rapoarte se transmit Parlamentului European şi Consiliului de Miniştri, înainte de 15 iunie în fiecare an. Al doilea set de reguli, regulile de implemetare, explică cum se aplică regulamentul financiar.

1.Încasarile la bugetul U.E.

Încasările bugetului general al UE sunt împărţite în două categorii principale:

• Resursele proprii;

• Celelalte resurse.

Majoritatea cheltuielilor bugetare sunt finanţate prin resursele proprii, celelalte încasări nu reprezintă decât o mică parte a ansamblului finanţării ( în medie celelalte încasări au reprezentat 1,6% din finanţarea totală între 1998-2000). Există trei categorii de resurse proprii :

• Resursele proprii tradiţionale

• Resursa TVA

• Resursa PNB

Resursele proprii tradiţionale cuprind la rândul lor :

• Drepturile agricole

• Cotizaţiile asupra zahărului

• Drepturile vamale.

Un mecanism de corecţie a dezechilibrelor bugetare face de asemenea , parte integrantă din sistemul resurselor proprii. Acest mecanism reduce vărsămintele din resursele proprii ale Regatului Unit , proporţional cu „dezechilibrul său bugetar” şi majorează vărsămitele din resursele proprii ale celorlalte State membre în aceeaşi proporţie.

Resursele proprii

Resursele proprii tradiţionale

Drepturile agricole şi cotizaţiile asurpra zahărului

Încasările care provin din drepturile agricole şi din cotizaţiile asupra zahărului constau în prelevări, primele sume suplimentare sau compensatorii , sume sau elemente adiţionale şi alte drepturi stabilite de instituţiile comunitare europene asupra schimburilor cu ţări terţe în cadrul organizării comune a pieţelor în sectorul zahărului .

Drepturile agricole sunt percepute la importul produselor agricole ce rezultă din organizarea comună a piţei şi care provin din terţe ţări.

Cotizaţiile asupra zahărului cuprind prelevările asupra zahărului , izoglucozei şi a siropului de insulin. Este vorba în principal de cotizaţii la producţia vărsată întreprinderilor din sectorul zahărului pentru a finanţa restituirile plătite pentru exportul zahărului produs în excedent faţă de consumul intern al Uniunii.