Viteza de rotație a banilor

INFLATIA.

CONSIDERATII GENERALE

Inflatia este unul dintre cele mai des întâlnite dezechilibre structurale ale economiilor în tranziţie; reprezinta, de asemenea una dintre cele mai complexe si mai controversate probleme economice. In prezent inflatia tinde sa se mondializeze, urmare a procesului de globalizare din ce în ce mai accentuat.

Termenul de inflatie provine din latinescul "inflare" acestei denumiri atribuindu-li-se sensul de dezechilibru economic si monetar. Astfel, principala acceptiune care i se atribuie inflatiei este aceea de dezechilibru monetar. Acest motiv face ca inflatia sa fie considerata una din cele mai grave si mai complexe probleme cu care se confrunta si s-au confruntat tarile cu o economie de piata. De fapt, fenomenul inflationist reflecta în esenta sa, întregul dezechilibru care exista în mecanismul economico-financiar, monetar si de credit la nivelul economiei unei tari.

1. Echilibru şi dezechilibru economic.

Analiza conceptelor echilibru şi dezechilibru economic contribuie la întelegerea si aprofundarea procesului inflationist. Echilibrul economic reprezinta acea stare spre care tinde piata în ansamblul sau, caracterizata printr-o concordanta relativa a cererii si ofertei de bunuri, servicii, bani, forta de munca, capital. Diferentele dintre cerere si oferta se încadreaza în limite considerate normale într-o economie aflata în stare de echilibru si sunt considerate nesemnificative pentru producerea de dezechilibre. Multitudinea fenomenelor economice în interdependenta lor au generat necesitatea abordarii sistemice a problemelor legate de analiza echilibrelor si a formelor de dezechilibru. Economia poate fi considerata un sistem unitar ce cuprinde subsisteme. Din punct de vedere al analizei inflatiei intereseaza considerarea structurarii economiei în urmatoarele subsisteme: sectorul real, sectorul monetar şi sectorul public.

Sectorul real cuprinde piata bunurilor si serviciilor si piata fortei de munca. Piata bunurilor si serviciilor va fi in stare de echilibru daca se manifesta ca tendinta o egalitate a cererii globale cu oferta globala. Starea de echilibru este teoretica si se manifesta numai ca tendinta ca rezultat al unor stari succesive de dezechilibre. De fapt o piata aflata in echilibru este in permanenta plina de bunuri.

Echilibrul pe piata bunurilor si serviciilor, impreuna cu echilibrul pietei fortei de munca (cererea de munca = oferta de munca), determina starea de echilibru in sectorul real.

Intrucat transferurile din economie sunt mijlocite de bani, marimea si dinamica masei banesti influenteaza cererea si oferta de bunuri si servicii. Realizarea echilibrului monetar este extrem de importanta pentru realizarea echilibrului general. Echilibrul pe piata monetara se exprima prin relatia:

Oferta de moneda = Cererea de moneda

2. Inflatie- evolutia conceptului

In timp s-au conturat doua tendinte principale de definire a inflatiei: abordarea monetarista pe de o parte, dezechilibru intre valoarea bunurilor si serviciilor ce depaseste masa monetara existenta in posesia agentilor economici pe de alta parte.

Initial inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii mascate a monedelor din metale pretioase fenomen cunoscut in prezent ca inflatie monetaro-baneasca. Aceasta consta in punerea in circulatie a unor monede cu o valoare reala mai mica decat cea nominala.

O alta forma a inflatiei este inflatia banilor de hartie convertibili in aur.

In perioada formarii si dezvoltarii economiei de piata in Europa, statele au fost preocupate de lichidarea haosului monetar din perioada precapitalista, dorindu-se obtinerea de sisteme monetare stabile cu o circulatie monetara fluida care sa sustina generalizarea si inflorirea relatiilor capitaliste. Cantitatea banilor de hartie ce circulau se limita la valoarea pe care o reprezentau acestia in aur, situatie negeneratoare de inflatie.

Canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze ca urmare a scaderii cantitatilor de marfuri, ceea ce a dus la existenta unei cantitati de bancote in circulatie mai mare decat valoarea aurului ce ar fi trebui sa circule.

Conform teoriei cantitative a banilor, considerata teoria clasica a inflatiei se poate determina o relatie matematica intre cantitate de bani aflati in circulatie, preturi, cantitatea de bunuri produse si viteza de rotatie a banilor. Ecuatia de schimb a fost perfectionata in timp de Irving Fisher si a devenit:

M * v = P * T

unde :

M = cantitatea de moneda;

v = viteza de rotatie a banilor;

P = nivelul preturilor;

T = volumul tranzactiilor.

Viteza de rotatie este determinata de evolutiile institutionale din sectorul monetar si este constanta pe termen scurt. De asemenea presupunem ca sectorul real determina volumul tranzactiilor, fixat la un anumit nivel prestabilit,t. De aceea nivelul general al preturilor va fi determinat conform ecuatiei de schimb:

P = (v/t) * M

Conform teoriei cantitative o cantitate mai mare de moneda pusa in circulatie reduce valoarea semnelor monetare, ceea ce determina cresteri de preturi. Cu cat cantitatea de moneda aflata in circulatie se reduce cu atat creste valoarea acesteia si se reduc preturile. Conform acestei teorii, orice crestere a cantitatii de bani, superioara sporirii productiei reale va determina majorarea ansamblului preturilor, in conditiile mentinerii unei viteze de rotatie constanta.

Exista in prezent diferite puncte de vedere privind inflatia. Exista autori ce privesc inflatia ca e un proces general de crestere generalizata a preturilor, mai mult sau mai putin rapid. Dupa Raymond Barre ,inflatie exista atunci cand nivelul general al preturilor este in crestere continua, mai mult sau mai putin rapida. Alti autori considera inflatia ca o modificare fireasca si normala a preturilor.

In conceptia lui Didier inflatia este influentata de urmatorii factori economici: cresterea contributiilor sociale sau fiscale ale intreprinderilor, explozia preturilor materiilor prime de baza, crearea excesiva de moneda, excesul de credite si deficitul bugetar. Responsabili de producerea inflatiei sunt in conceptia lui Didier agentii economici. In aceste conditii Didier [24] defineste inflatia ca fiind acea situatie in care si preturile marfurilor cresc si banii isi pierd din puterea de cumparare.

Keynes sustine ca pe termen scurt o crestere de moneda nu va determina cresteri de preturi datorita cresterilor rezervelor bancare, in schimb ce pe termen lung cresterea masei monetare va induce in mod sigur cresteri inflationiste ale preturilor.El propune ca ecuatia de echilibru sa fie :