Zona Euro

INTRODUCERE

Se ştie foarte clar că moneda euro a fost creată pentru a contrabalansa puterea în creştere a dolarului. Înainte de primul război mondial şi mai ales după al doilea, Integrarea monetară precum şi implicaţiile unei monede unice pentru cele 15 tări ale Uniunii Europene, au determinat creşterea exponenţială a dezbaterilor pe această temă, după cum s-a arătat şi în lucrare. În ultimul deceniu, abordările referitoare la conceptul de Uniune Economică şi Monetară şi monedă unică s-au dezvoltat exploziv, atât în literatura internaţională, cât şi în cea naţională. Acest lucru s-a produs pe fondul realizării Pieţei Unice Europene, a creşterii interdependenţelor şi fluxurilor dintre statele Uniunii Europene. Urmarea acestui proces a fost punerea în practică a dezbaterilor furtunoase pe tema unificării monetare, ţinându-se cont de riscurile generate în activitatea economică, politică şi socială, pornind de la cele comerciale, financiare, investiţionale până la cele psiho-sociale.

Lucrarea de faţă are meritul de a realiza o sinteză a evoluţiei conceptului de monedă unică, în urma unor studii aprofundate asupra diverselor teorii existente în literatura de specialitate, precum şi evaluarea performanţelor ţărilor care au aderat la Uniunea Economică şi Monetară din punctul de vedere al mecanismelor de funcţionare ale economiilor lor. Analiza aprofundată a situaţiei economice a ţărilor care au aderat la Uniunea Economică şi Monetară, înainte şi după introducerea monedei unice euro, a permis identificarea şi evidenţierea rolului acesteia în evoluţia pozitivă sau negativă a economiilor ţărilor membre.

Mai mult, lucrarea prezintă evoluţia euro în contextul mondial, şi influenţa pe care aceasta o poate avea asupra triadei dolar - euro - yen.Un alt aspect care individualizează această lucrare, îl reprezintă identificarea acelor efecte pe care economia românească le-ar avea de suportat în urma unei eventuale aderări la moneda unică, şi anume: efecte asupra politicii economice şi monetare, efecte asupra sistemului bancar şi nu în ultimul rând, evoluţia monedei naţionale în umbra euro.Un alt element de noutate îl reprezintă situaţia economiei româneşti înainte şi după intrarea în vigoare a monedei unice, prezentată sintetic într-un model care îmbină atât datele şi analiza statistică, cât şi analiza econometrică. Comparaţiile şi relaţionările dintre diverşi indicatori ai vieţii economice au arătat influenţele pozitive, dar şi negative ale introducerii şi evoluţiei monedei euro, vis-a-vis de dolar asupra sistemului economic românesc, în general, şi asupra agenţilor economici în particular.

Capitolul I abordează ideea de unificare monetară din punctul de vedere al teoriei zonelor monetare optime, prezentate de Paul Krugman şi Robert Mundell. Conform acestor teorii, economiile participante la Sistemul Monetar European au avantaje şi dezavantaje prin aderarea la o zonă monetară optimă ca Uniunea Economică şi Monetară. Iniţierea noii idei de monedă unică rezultă din perspectiva critică asupra Sistemului Monetar European, fiind singurul mod de evoluţie pozitivă care se putea alege la momentul în care sistemul îşi îndeplinise atribuţiile, şi nu putea evolua mai mult decât fusese programat. Introducerea monedei euro a fost, deci, un moment inevitabil, fără de care ceea ce se realizase până atunci nu ar fi avut finalitate.

Capitolul II are ca obiectiv furnizarea informaţiilor necesare realizării unei analize riguroase a introducerii monedei unice euro în ţările membre ale Uniunii Economice şi Monetare, prin prezentarea procedeelor specifice de implementare a monedei.

Reţinem ca element de noutate, prezentarea Băncii Centrale Europene care oferă o nouă perspectivă asupra ideii de instituţie care gestionează o singură rată a dobânzii pentru 12 state.

Acest model de bancă centrală este rodul unei analize comparative a două modele diferite, cel german prin Bundesbank şi cel american prin Rezervele Federale.

Capitolul III realizează o abordare integrată a efectelor introducerii monedei euro asupra economiilor ţărilor membre ale Uniunii Economice şi Monetare. Prezentarea şi evaluare principalilor indicatori ai activităţii economice, a gradului de integrare a diferitelor pieţe şi a evoluţiilor macroeconomice, din prisma autoarei cât şi din prisma specialiştilor în domeniu, conferă claritate şi concizie acestui capitol, permiţând o viziune de ansamblu asupra evoluţiilor economiilor ţărilor care au aderat la moneda unică euro.

În afara acestor elemente de noutate, lucrarea este astfel concepută încât să ofere cititorului o viziune cât mai completă asupra evoluţiei Uniunii Economice şi Monetare şi, implicit, asupra monedei unice europene, euro.

Pe parcursul realizării lucrării au fost consultate lucrări de referinţă atât româneşti, cât şi din literatura de specialitate internaţională din domeniul financiar, bancar, statistic, al comerţului internaţional, toate acestea reflectând pluridisciplinaritatea problematicii abordate.

CAPITOLUL 1

CONSTRUCŢIA MONETARĂ EUROPEANĂ

1.1. EXPERIENŢE PRIVIND COOPERAREA

MONETARĂ EUROPEANĂ

Istoricii sunt de acord ca de la fazele primitive ale schimburilor în natură şi pană la economiile monetare moderne omenirea a parcurs mai multe etape. Aceste etape reflectă consolidarea rolului unificator al monedei. Până în 1914, circulaţia monetară din ţările europene s-a bazat pe sistemul etalon aur caracterizat prin fixitatea cursurilor de schimb şi convertibilitatea nelimitată a bancnotelor în aur. Convertibilitatea integrală a bancnotelor a impus o disciplină riguroasă în materie de emisiune monetară. Începând cu 1914, finanţarea cheltuielilor de război prin credite imense acordate de băncile centrale guvernelor, a determinat o enormă emisiune monetară şi, de fapt, desfiinţarea convertibilităţii în aur a monedelor europene.

După război, majoritatea ţărilor au încercat să restabilească principiile sistemului etalon aur, dar aceste încercări au fost destinate eşecului. A funcţionat totuşi între cele două războaie mondiale etalonul aur-lingouri, dar rezultatele nu au fost cele aşteptate de la un sistem monetar internaţional.În acelaşi timp, pe plan internaţional, ţările europene au încercat să realizeze o cooperare monetară, prin adaptarea unui set de principii comune monetare, care vizau oficializarea utilizării monedelor convertibile în aur, în principal lira sterlină, ca monedă de rezervă internaţională. Aceste încercări au fost totuşi abandonate odată cu criza economică din anii 1930.Confruntate cu dificultăţi generate de criza economică şi monetară, ţările europene au încercat să se apere prin devalorizări repetate ale monedelor naţionale nu numai în aur, ci şi una faţă de cealaltă. Au apărut aşa numitele "zone monetare". O zonă monetară era un grup de ţări, de regulă dominate de una dintre ele, în cadrul căreia convertibilitatea monedelor era nelimitată, cursurile de schimb erau fixe iar mişcările de capital erau complet libere, rezervele valutare fiind administrate în comun.