Cuprins
- INTRODUCERE 3
- CAPITOLUL 1 - INDUSTRIA BANCARĂ EUROPEANĂ
- 1.1. Introducerea Uniunii Economice şi Monetare şi a monedei Euro 5
- 1.1.1. Etapele introducerii monedei unice 5
- 1.1.2. Uniunea economică şi monetară (UEM) 7
- 1.2. Crearea Pieţei Unice a Serviciilor Financiare 9
- 1.3. Operaţiunile de compensare şi decontare la nivel european 11
- CAPITOLUL 2 - SEPA – NOUA MODALITATE DECONTARE ÎN CADRUL U. E.
- 2.1. Lansarea zonei unice de plăţi în Euro în domeniul bancar 14
- 2.2. Caracteristicile şi componentele SEPA 16
- 2.2.1. Caracteristicile SEPA 16
- 2.2.2. Componentele SEPA 18
- 2.3. Cadrul legal pentru SEPA 18
- 2.4. Necesitatea plăţilor prin SEPA şi stadiul migrării la SEPA la nivel european 20
- 2.4.1. Necesitatea plăţilor prin SEPA 20
- 2.4.2.Stadiul migrării la SEPA la nivel european 22
- CAPITOLUL 3 - PLĂŢILE ÎN CONTEXTUL SEPA
- 3.1. Transferul de credit SEPA 24
- 3.2. Direct debit SEPA 25
- 3.3. SEPA Cards Framework (SCF) 27
- 3.4. SEPA CSM / PE-ACH Framework 27
- 3.5. SECA (Single Euro Cash Area) 27
- 3.6. Alte servicii opţionale 28
- 3.7. Avantajele utilizării instrumentelor SEPA pentru mediul de afaceri 29
- CAPITOLUL 4. - PARTICIPAREA ROMÂNIEI LA SEPA
- 4.1. Participarea României la SEPA 33
- 4.2. Cerinţe pentru aderarea unei bănci la SEPA 34
- 4.3. Implicaţiile SEPA pentru băncile din România 35
- 4.4. Rolul BNR în proiectul SEPA 36
- 4.5. Implementare SEPA la UniCredit Tiriac Bank 37
- CONCLUZII 49
- BIBLIOGRAFIE 51
Extras din proiect
Introducere
La nivel mondial, sistemele de plăţi şi sistemele de decontare au dobândit o importanţă deosebită în special în ultimele decenii, datorită creşterii volumului şi a valorii tranzacţiilor comerciale şi a celor financiare (pe pieţele monetare şi valutare), în contextul globalizării şi al liberei circulaţii a capitalurilor. Şi la nivel naţional, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană şi cu dezvoltarea economiei, s-a manifestat o creştere importantă a volumului tranzacţiilor de plată, precum şi a interesului operatorilor economici pentru existenţa unor sisteme de plăţi eficiente şi sigure.
În acest context pot afirma că posibilitatea de a efectua plăţi electronice sigure, eficiente, competitive şi inovatoare este un element de importanţă crucială dacă se doreşte ca firmele, consumatorii şi comercianţii să profite din plin de avantajele pieţei unice, cu atât mai mult în contextul actual de trecere de la comerţul fizic la cel electronic.
Modul în care se comercializează bunurile şi serviciile în Europa cunoaşte o schimbare fundamentală. În condiţiile în care cetăţenii şi firmele din UE sunt din ce în ce mai activi în afara ţării de origine, posibilitatea de a recurge la plăţi electronice care funcţionează fără probleme dincolo de graniţe le simplifică foarte mult viaţa de zi cu zi.
Pornind de la rezultatele obţinute în domeniul plăţilor de retail, Europa are ocazia de a avansa către tehnologiile viitorului în materie de plăţi, indiferent dacă este vorba despre plata cu cardul, pe internet sau de pe telefonul mobil.
În acest proces, un prim pas important este zona unică de plăţi în euro (SEPA), care se bazează pe premisa că nicăieri în UE nu trebuie să existe diferenţe între plăţile de retail electronice în euro transfrontaliere şi cele interne.
Proiectul SEPA acoperă principalele instrumente de plăţi de retail: operaţiunile de transfer credit, de debitare directă şi cardurile de plată. Pornind de la această bază, SEPA ar trebui să constituie un catalizator pentru crearea unei pieţe europene a plăţilor competitivă şi inovatoare. Instrumentele de plată paneuropene utilizate în cadrul SEPA pot constitui baza unui proces de inovare care să ducă la dezvoltarea unor modalităţi de plată mai integrate şi mai sigure. Standardele şi normele existente elaborate în cadrul SEPA pot fi reaplicate în cazul instrumentelor de plată în alte monede, în acest mod extinzându-se frontierele pieţei unice şi la operaţiuni de plată în alte monede decât euro.
Având în vedere toate beneficiile reale pe care le implică un sistem de plată modern în marea Uniune Europeană, am ales ca temă de licenţă „Zona Unică de Plăţi în Euro (SEPA)”.
În primul capitol al lucrării mele, voi detalia câteva noţiuni de bază despre „Industria bancară europeană” cu tot ceea ce presupune buna funcţionare a acesteia: crearea pieţei unice a serviciilor financiare şi care sunt operaţiunile de compensare şi decontare la nivel european.
SEPA - noua modalitate de decontare în cadrul Uniunii Europene va face obiectul celui de-al II-lea capitol al lucrării mele. În acest capitol voi evidenţia care sunt caracteristicile SEPA şi care a fost cadrul legal al constituirii acesteia.
Capitolul al III-lea este cel în care voi arăta modul explicit în care plăţile SEPA funcţionează prin: transfer de credit, direct debit, plăţi SEPA numerar şi prin card şi care sunt avantajele acestui tip de plăţi.
Capitolul al IV-lea este cel în care voi face o analiză cât mai succintă a participării ţării noastre la SEPA. Aici voi arăta care sunt cerinţele pentru aderarea unei bănci la SEPA şi care sunt implicaţiile SEPA pentru aceste băncii.
Ca studiu de caz aduc în atenţia dvs. „Implementare SEPA la UniCredit Tiriac Banc”, iar în final voi încerca să subliniez câteva concluzii personale.
CAPITOLUL 1
INDUSTRIA BANCARĂ EUROPEANĂ
1.1. Introducerea Uniunii Economice şi Monetare şi a monedei Euro
Euro este moneda unică adoptată (până în acest moment) de 17 state membre ale Uniunii Europene care, împreună, formează zona euro. Introducerea monedei euro în 1999 a reprezentat un pas important pentru integrarea europeană. A fost, de altfel, şi unul dintre succesele sale majore: aproximativ 330 milioane de cetăţeni europeni folosesc moneda unică şi se bucură de avantaje care se vor extinde pe măsură ce şi alte ţări vor adopta moneda euro.
În momentul lansării, la 1 ianuarie 1999 , euro a devenit noua monedă oficială a 11 state membre, înlocuind, în două etape, vechile monede naţionale – precum marca germană şi francul francez. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în timp ce vechile monede, considerate subunităţi ale euro, continuau să fie folosite pentru efectuarea de plăţi în numerar.
1.1.1. Etapele introducerii monedei unice au fost următoarele:
- 1 iulie 1990 – prima faza a U.E.M. Este complet liberalizată mişcarea capitalului în statele membre ale U.E;
- 1 ianuarie 1993 – Piaţa Unică este completă;
- 1 noiembrie 1993 – este stabilită compoziţia monedei E.C.U. Intră în vigoare Tratatul de la Maastricht;
- 1 ianuarie 1994 – începe a doua fază a U.E.M. prin înfiinţarea Institutului Monetar European. Statele membre acţionează pentru combaterea deficitelor Bugetare şi pentru atingerea convergentei economice;
- 31 mai 1995 - Comisia adoptă Cartea Verde pentru moneda unică;
- 15, 16 decembrie 1995 – Consiliul European se întruneşte la Madrid şi adoptă denumirea de “Euro” pentru moneda unică. Se elaborează scenariul pentru trecerea la moneda unică şi se stabileşte calendarul propriu-zis;
- 2 mai 1998 - se anunţă parităţile între monedele naţionale ale ţărilor participante; se creează Banca Centrală Europeană, care înlocuieşte Institutul Monetar;
- 1 ianuarie 1999 - stabilirea definitivă a parităţilor între monedele naţionale şi Euro: noua monedă este singura cotată de acum pe pieţele de schimb valutar. B.C.E. stabileşte o politică monetară unică în Euro pentru toate statele. Devine posibila utilizarea Euro ca monedă scriptică;
- 1 ianuarie 2002 – introducerea monedei fiduciare Euro (monede şi bancnote) şi dispariţia treptată a vechilor monede naţionale;
- 1 iulie 2002 - data limită la care monedele naţionale ies legal din circulaţie;
- Euro 25- este o adunare informala a miniştrilor economiei şi finanţelor din cele 25 de state membre ale zonei Euro. Obiectivul său este de a schimba informaţii în vederea îmbunătăţirii înţelegerii şi coordonării politicilor între participanţi.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Zona Unica de Plati in Euro - SEPA.doc