Antrenamentul Sportiv

ANTRENAMENTUL SPORTIV

Antrenamentul sportiv este definit în literatura de specialitate ca fiind un proces pedagogic , desfăşurat sistematic şi continuu gradat, de adaptare a organismului uman la eforturile fizice, tehnico-tactice şi psihice, în scopul obţinerii de rezultate înalte într-una din formele de practicare competitivă a exerciţiilor fizice.

Antrenamentul sportiv după L. Teodorescu este considerat ca fiind un proces specializat de formare şi dezvoltare a personalităţii jucătorului ca individ, dar şi integrat în echipă, în scopul formării unei capacităţi maxime pentru performanţă, a unei stări de disponibilitate pentru performanţe mai înalte, cu caracter permanent.

A. Dragnea consideră conceptul de antrenament o idee generală despre caracteristicile esenţiale ale antrenamentului sportiv, o abstractizare şi o generalizare a experienţelor acumulate în timp.

Într-o accepţie mai largă putem considera antrenamentul ca fiind orice proces de instruire organizată care urmăreşte creşterea capacităţii fizice, psihice, intelectuale, în vederea obţinerii unor rezultate superioare.

După alte păreri, antrenamentul sportiv este considerat un proces pedagogic îndelungat (specializat), de dezvoltare şi specializare a personalităţii jucătorului (individual şi integrat în echipă), sub aspectul perfecţionării sale fizice, psihice, fiziologice şi sportive, în vederea realizării unei capacităţi maxime de performanţe, în condiţiile unui regim igienic corect şi ale unui control medical şi pedagogic minuţios efectuat. Aceasta înseamnă că antrenamentul, ca proces instructiv-educativ, prin sistemul lui de organizare şi desfăşurare, include două laturi organice, corelate între ele, şi anume: instruirea şi educarea. Instruirea se referă la transmiterea către subiecţi a cunoştinţelor de specialitate, prelucrarea potenţialului biologic (morfo-funcţional), dobândirea de către aceştia a tehnicii şi tacticii de joc, pregătirea lor psihologică şi teoretică. Educaţia sportivilor cuprinde acţiunea sistematică de influenţare a formării şi modelării personalităţii sportivilor pe plan intelectual, moral, afectiv şi estetic.

Obiectivele antrenamentului sportiv sunt numeroase:

• Întărirea sănătăţii;

• Dezvoltarea fizică armonioasă;

• Formarea unui sistem larg de deprinderi de mişcare;

• Perfecţionarea calităţilor motrice;

• Formarea cunoştinţelor de specialitate;

• Educarea deprinderilor şi obişnuinţelor de conduită morală;

• Obţinerea unor rezultate de valoare şi amplificarea relaţiilor sociale între oameni;

Scopul principal al antrenamentului în fotbal este realizarea unei pregătiri speciale a jucătorilor şi echipelor de fotbal. Pornind de la scopul arătat, antrenamentul este guvernat de principii, pe care le vom expune în continuare, fără a face însă o discuţie asupra lor:

- principiul specializării instruirii echipelor şi jucătorilor, potrivit elementelor de conţinut specifice fotbalului;

- principiul individualizării;

- principiul dezvoltării multilaterale a calităţilor motrice şi a indicilor morfologici şi funcţionali;

- principiul modelării;

- principiul eforturilor intense şi maxime;

Principalul mijloc al antrenamentului este exerciţiul fizic, acesta având un caracter diversificat şi, în acelaşi timp, specializat. În conţinutul fotbalului, caracterul specializat al exerciţiilor fizice în antrenament este de neînlăturat, ele constituind fondul instructiv caracteristic.

Exerciţiul fizic i se adaugă şi alte mijloace cum ar fi: specifice (aparatura de antrenament) şi nespecifice sau asociate (factorii naturali de călire şi condiţii igienice).

Antrenamentul sportiv este un proces specializat, organizat şi desfăşurat pe toată perioada activităţii sportive, caracterizat prin educarea şi învăţare, creştere şi dezvoltare a aptitudinilor sportive, desfăşurat după anumite reguli şi principii şi având ca elemente componente şi regimul de viaţă sportivă şi condiţiile materiale şi organizatorice.