Cuprins
- Capitolul I – ARGUMENTAREA TEORETICA
- I.1. Scurt istoric al atletismului 2
- I.2. Aspecte tehnice privind probele de atletism 11
- I.3. Componentele antrenamentului sportiv 35
- I.4. Antrenamentul sportiv – principii, tipuri de efort, etapizarea 41
- Capitolul II – IPOTEZA, SCOPUL SI SARCINILE LUCRARII
- II.1. Actualitatea si importanta temei 62
- II.2. Motivatia alegerii temei 63
- II.3. Scopul, sarcinile lucrarii si ipoteza cercetarii 63
- II.4. Metode si mijloace de antrenament folosite 65
- Capitolul III – ORGANIZAREA SI DESFASURAREA CERCETARII
- III.1. Organizarea cercetarii 77
- III.2. Metode de cercetare folosite 78
- III.3. Locul desfasurarii si subiectii cercetarii 83
- III.4. Probe si norme de control 85
- Capitolul IV – REZULTATELE CERCETARII SI INTERPRETAREA LOR
- IV.1. Prezentarea rezultatelor cercetari privind ponderea pregatirii teoretice si fizice specifice 86
- IV.2. Interpretarea rezultatelor cercetarii 87
- Concluzii si propuneri 89
Extras din proiect
CAPITOLUL I
I.1. SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Atletismul este definit ca un „sistem de exercitii realizat sub forma alergarilor, sariturilor si aruncarilor, naturale si stilizate, în scopul dezvoltarii specifice a calitatilor fizice si a obtinerii unui rezultat superior în practicarea lor”. (Terminolgia educatiei fizice si sportului, Edit. Stadion, 1974).
Dar la aceasta definitie, noi mai putem adauga faptul ca si marsul sportiv este o ramura a atletismului alaturi de alergari, aruncari si sarituri.
Si altfel spus, noi putem defini atletismul ca fiind o ramura sportiva constituita dintr-o anumita categorie de exercitii fizice grupate în alergari, mars sportiv, sarituri si aruncari.
Privind originea aparitiei exercitiilor fizice date furnizate de oameni de stiinta din domeniile istoriei, antropologiei, etnografiei, sociologiei, etc., au dus la concluzia ca radacinile acestora trebuie cautate în munca oamenilor din cele mai vechi timpuri.
Exercitiile fizice au aparut „ în strânsa legatura cu conditiile vietii materiale ale societatii în procesul muncii productive” (Constantin Kiritescu – „Palestrica”).
Adultii din societatile primitive pregateau copii pentru munca învatându-i, sub forma de joc, aruncarea cu piatra, tragerea cu arcul, cum sa alerge mai repede etc., iar copiii, imitând adultii, îsi însuseau aceste deprinderi motrice utilitare, care sugerau procese de munca, actiuni de vânatoare sau de razboi.
Cu timpul, aceste deprinderi utilitare, perfectionându-se, au devenit exercitii fizice.
Evolutia istorica a orânduirilor sociale determina schimbarea caracterului si formei exercitiilor fizice. Odata cu evolutia societatii umane exercitiile fizice capata noi dimensiuni, constituindu-se în sistem de educatie fizica, aplicate dupa necesitati social-politice, dupa criterii stiintifice si pedagogice.
- EXERCITIILE DE ATLETISM ÎN COMUNA PRIMITIVA
Alergarile, sariturile si aruncarile, la început miscari fundamentale iar mai târziu exercitii de baza din atletism, au un rol deosebit de important în dezvoltarea însusirilor fizice ale omului primitiv. Ele se întâlnesc nu numai în jocul copiilor ci si la adulti, organizate sub forma de întreceri, determinate de evenimente cu caracter economic sau serbari mistico-religioase, pentru demonstrarea si compararea unor calitati fizice, îndeosebi rezistenta, iuteala, forta si îndemânarea. Prin urmare, anumite exercitii fizice, înca de pe aceea vreme, capata si un caracter sportiv.
- ATLETISMUL ÎN GRECIA ANTICA
Documentele referitoare la exercitiile atletice sunt numeroase (scrieri, picturi pe vase, statui, basorelifuri etc.).
Toate competitiile sau serbarile din aceea vreme cuprindeau întreceri din atletism.
Rolul exercitiilor din atletism era de pregatire militara a barbatilor greci liberi (caracter aplicativ si de clasa) si demonstrarea superioritatii fizice prin întreceri (caracter de selectie si distractiv – sportiv).
ü Alergarile
Alergarea este cea mai veche si cea mai populara proba dintre toate probele disciplinei sportive atletism.
Alergarea este practicata pe o distanta speciala, cu solul nisipos, lunga de 1 stadie, aproximativ 192 m (de aici denumirea de „stadion”).
Caracteristici:
Preview document
Conținut arhivă zip
- Atletismul.doc