Corectarea deficiențelor la nivelul coloanei vertebrale

Introducere

Mi-am ales această temă deoarece multe persoane, în special copiii suferă de aceste deformări ale coloanei vertebrale cauzate de malformații congenitale, anumite boli degenerative, traumatisme ale coloanei vertebrale dar mai ales cauzate de posturi incorecte adoptate în copilărie.

Prin acest proiect vreau să sensibilizez colegii și să le aduc informații noi, ca la rândul lor să ajute la recuperarea persoanele care suferă de aceste deformări ale coloanei vertebrale.

Coloana vertebrală - generalități

Coloana vertebrală reprezintă componenta cea mai importantă a aparatului locomotor cât și a scheletului osos. La componența sa iau parte 33-34 vertebre, 344 suprafețe articulare, 24 discuri intervertebrale, 365 ligamente cu un numar de 730 de insertii. Ea este punctul de ancorare pentru toate celelalte componente ale corpului uman, reprezentând axul central al structurii noastre fizice. În consecință, starea sa se va reflecta asupra întregului nostru corp.

Coloana vertebrală se împarte în următoarele regiuni având caracteristici distincte: regiunea cervicală, regiunea toracică, regiunea lombară și regiunea sacrală.

Regiunea toracică a coloanei vertebrale este mai puțin mobilă decât cea lombară și cea cervicală, ea având și o funcție de sprijin a cutiei toracice prin ancorarea coastelor la vertebrele din aceată regiune. Regiunea toracală participă la mișcările produse în regiunile cervicală și lombară, din aceasta rezultând o repartiție armonoasă a sarcinii pe întreaga coloană vertebrală.

Prezența curburilor sagitale ale coloanei vertebrale face ca centrele de greutate ale diferitelor ei segmente să nu se găsească pe linia de proiecție a centrului de greutate al corpului. Curburile atenuează șocurile și favorizează menținerea echiliblului coloanei pe bazin, ușurând eforturile centurii musculare a coloanei.

Proiecția centrului de greutate trece anterior în zona toracală, situația este inversă în zona lombară și cervicală proiecția centrului de greutate trece posterior coloanei. O parte din aceste solicitări sunt absorbite de ligamente fiind posibilă menținerea poziției bipede. O altă parte a acestor solicitări este preluată de către discurile intervertebrale care nu stau în tensiune ca ligamentele, ci sub presiune. Între aceste două categorii de elemente anatomice, ligamentele pe de o parte și discurile de alta, supuse unor forțe contrare, se stabilește o anumită stare de echilibru, numită echilibru intrinsec.

Deși nucleul pulpos nu are în structura sa elemente elastice are posibilitatea de a se deforma și disipa presiunile în toate direcțiile, apăsând asupra inelului fibros și determinând astfel orientare fibrelor acestuia.

Datorită presiunii exercitate prin suprasolicitare nucleul pulpos pierde apa pe care o are în compoziție; aceasta este explicația diferenței de înălțime a unei persoane între valorile matinale și cele vesperale după ortostatism prelungit. Înălțimea coloanei vertebrale scade cu vârsta; faptul este determinat de reducerea înălțimii discurilor intervertebrale și de accentuarea curburilor fiziologice.

În afară echilibrului intrinsec coloana dispune de un mare număr de grupe musculare, care prin tonicitatea lor îi asigură și un echilibru extrinsec, corsetul muscular.

În menținerea poziției coloanei vertebrale un rol important îl are musculatura toracolombară care luând punct fix pe bazin descarcă coloana vertebrală de circa 1/3 din greutatea exercitată asupra ei.

Tendința permanentă de a se prăbuși este contracarată de contracția mușchilor erectori ai trunchiului; dacă aceștia cedează sau se contractă mușchii flexori ai coloanei intervin în menținerea poziției prin ligamentele posterioare.