Evaluarea progresului școlar în Europa

Evaluarea elevilor în Europa prezintă un tablou complex care cuprinde o varietate de instrumente și metode de evaluare care pot fi interne sau externe, formative sau sumative, și li se atribuie diferite niveluri de importanță. În ciuda acestor diferențe în abordarea evaluării elevilor, procesul de evaluare a rezultatelor învățării face parte din structura generală a sistemelor de învățământ. În toate țările, evaluarea elevilor este parte integrantă a procesului de predare-învățare și de aceea, în final, reprezintă un factor util în îmbunătățirea calității educației.

Cel mai frecvent tip de evaluare utilizat în învățământul obligatoriu este cunoscut ca evaluarea continuă. Aceasta presupune evaluarea participării zilnice a elevilor la clasă, evoluția lor, teste și probe orale și scrise și teme practice sau proiecte. În toate țările, evaluarea formativă este efectuată de profesori în mod continuu ca parte integrantă a activității lor de-a lungul anului școlar. Scopul ei este monitorizarea și îmbunătățirea procesului de predare - învățare prin furnizarea de feedback direct către profesori și elevi.

În unele țări, școlile și profesorii sunt relativ liberi să decidă modul în care își vor aplica în practică politicile de evaluare. În astfel de cazuri, profesorii și consiliile profesorale sunt, de regulă, singurii responsabili pentru majoritatea evaluărilor elevilor și pentru deciziile referitoare la progresele înregistrate de elevi.

Testele naționale bazate pe proceduri stabilite la nivel central sunt adesea utilizate pentru a asigura faptul că performanțele individuale ale elevilor sunt comparabile cu ușurință. Rezultatele la aceste teste pot fi comparate la diferite niveluri. Ele oferă elevilor informații despre propriile lor cunoștințe acumulate care pot fi comparate cu cele ale colegilor lor și cu mediile naționale. Profesorii utilizează rezultatele de la unele teste naționale pentru a compara cunoștințele dobândite de fiecare elev, pentru a identifica nevoile specifice de învățare și pentru a-și adapta predarea în mod corespunzător. Deasemenea, școlile pot întrebuința astfel de informații pentru a vedea unde se află comparativ cu alte școli și cu datele de performanță naționale. Important este faptul că testele naționale obligatorii (gen bacalaureat) sunt diferite de evaluările standardizate al căror principal obiectiv este de a monitoriza și evalua școlile sau sistemul de învățământ în ansamblu precum și de acele teste naționale care urmăresc să identifice problemele și nevoile sistemului de învățământ.