Gestionarea eșecului și a succesului în sport

După Mahonay, rădăcinile conceptuale ale psihologiei sportului si adâncesc până în antichitate, De exemplu, în Grecia timpurie şi în culturile asiatice interdependenţa dintre minte şi trup nu era doar recunoscută dar şi evidenţiată ca având o semnificaţie centrală pentru obţinerea performanţei şi dezvoltarea personalităţii.

Coleman Griffith, un psiholog ce este considerat iniţiatorul psihologiei sportului în America de Nord, a fost primul care a cercetat acest domeniu pe o perioadă întinsă de timp. Griffith a fost angajat de Universitatea din Illinois în 1925 pentru a-i ajuta pe antrenori să îmbunătăţească performanţa jucătorilor.

Lucrările sale, Psihologia antrenorul şi Psihologia atletismului, sunt considerate de referinţă. De asemenea, el a înfiinţat primul laborator de psihologie a sportului în America de Nord şi a predat primul curs în acest domeniu, interesat de procesul formării şi dezvoltării deprinderilor motrice, de studierea timpului de reacţie, al adaptabilităţii şi de aspectele psihologice şi motivaţionale ale antrenamentului.

După 1970 psihologia sportului a început să înflorească în America de Nord şi să fie acceptată în mai mare măsură ca o disciplină separată în cadrul ştiinţelor sportului. Cercetarea sistematică, prin numărul crescând de psihologi în sport, a jucat un rol important în impunerea acestei discipline. De fapt, scopul primar al psihologilor devansa baza cunoaşterii psihologiei sportului prin intermediul cercetării experimentale.

Interesul pentru psihologia cognitivă a sportului se reflectă în progresul înregistrat în domeniul cercetării în psihologia sportului, cercetarea fiind direcţionată pe teme cum ar fi: identificarea celor mai eficace maniere de antrenament pentru optimizarea formării deprinderilor şi dezvoltarea personalităţii, a tehnicilor de armonizare a echipei, a modalităţilor de comunicare, de cunoaştere a caracteristicilor psihologice a sportivilor de perspectivă.

Sprijinul suplimentar pentru recunoaşterea crescândă a psihologiei sportului în cadrul psihologiei de bază vine de la Asociaţia Psihologică Americană (APA), în 1987 APA a recunoscut în mod oficial ramura psihologiei sportului ca Diviziunea 47 care dă membrilor APA cadru ştiinţific pentru a-şi susţine cercetarea.

După anii 1990 se constată creşterea continuă a cercetării în psihologia sportului şi aplicarea cunoştinţelor în domeniul pregătirii în antrenament şi pentru concurs. Psihologia sportului în fostele ţări din Europa de Est s-a dovedit a fi de o importanţă deosebită pentru cei interesaţi de performanţele de vârf. Decurgând de aici, specialiştii psihologi în sport din Europa de Est exercită un rol semnificativ la toate nivelele» de la selectarea, antrenarea şi pregătirea competitivă a sportivilor.

Figura cea mai reprezentativă, sub aspectul preocupărilor teoretice şi a interesului constant pentru dezvoltarea ştiinţei psihologiei sportului la nivel universitar este aceea a profesorului M. Epuran. Psihologia sportului va deveni un domeniu interdisciplinar cu aplicaţii din ce în ce mai diverse cu tendinţa de integrare a antrenamentului mintal în cadrul antrenamentului fizic şi tehnic. De asemenea, instruirea psihologilor în sport continuă să fie o preocupare majoră prin crearea unei baze ştiinţifice riguroase şi formarea competenţelor practicantului psiholog în sport.

Este unul dintre factorii antrenamentului sportiv care de cateva decenii s-a alaturat cu succes celorlalti factori formand un ansamblu complex, alcatuit din factori specifici, care conditioneaza atat performanta cat si marea performanta., adica atat factorii morali si volitivi, cat si cei intelectuali, motivationali, atitudinali si caracteriali. Pe langa faptul ca pregatirea psihica este un factor important al antrenamentului sportiv modern acesta constituie o componenta, o veriga importanta si de neinlaturat a intregului proces de pregatire al sportivului.(instructiv-educativ)