Handbal Juniori

CAP.I

TENDINŢE ACTUALE DE DEZVOLTARE ÎN JOCUL DE HANDBAL PE PLAN INTERNAŢIONAL

În ultimii ani de zile, nivelul performanţelor din handbalul mondial a crescut foarte mult, fapt datorat amplei raspândiri a handbalului în toată lumea şi mai ales perfecţionării continue a procesului de antrenament.

În mod evident jocul de handbal şi tot ce este necesar şi condiţionat acestuia se afla în continuă schimbare şi evoluţie, cu o dinamică permanent progresivă.

În absolut toate domeniile şi aspectele jocului şi ale antrenamentului, apar mereu elemente de progres şi perfacţionare, noutăţi mai mult sau mai puţin absolute, dar şi multe reactualizări ai adaptări la parametrii superiori.

Concurenţa la vârf este acerbă şi fiecare caută şi cercetează atent mijloace şi soluţii pentru perfecţionarea jocului şi a antrenamentului încercând să-i depăşească şi să-i surprindă pe ceilalţi.

Este cert că jocul şi antrenamentul evoluează implacabil cu şi fără noi, de aceea este obligatoriu să sesizăm şi să analizăm din timp toate aspectele şi nuanţele acestui proces.

În acest sens vom expune principalele direcţii şi tendinţe ale handbalului modern, pornind de la analiza jocului echipelor participante în competiţiile internaţionale de seniori şi tineret din anul 1990 şi până în prezent:

1. Rapiditatea tot mai crescută a acţiunilor şi amplificarea tempoului de joc;

2. Tehnica individuală ce tinde spre perfecţiune şi eficienţă maximă, în viteză şi sub presiunea adversarului;

3. Perfecţionarea maximală a specializării pe post paralel cu mobilitatea şi acţionarea eficientă pe alte două-trei posturi;

4. Varietatea şi mobilitatea sistemelor de joc şi interacţiunea lor organică;

5. Pregatirea psiho-motrică, atletică şi specială la cote înalte, sub aspectul menţinerii vitezei în actiuni desfăşurate în forţă;

În rândurile urmatoare, vom expune câteva idei de bază ale fiecarei caracteristici enumerate mai sus, astfel:

1. Rapiditatea tot mai crescută a acţiunilor şi amplificarea tempoului de joc

1.1 VITZA, din ce în ce mai mare de acţionare corporală şi manifestare tehnico-tactică, este deja o tendinţă dominantă în acţiunile individuale ale jucatorilor, determinând implicit o crestere vizibilă a tempoului de joc;

1.2 ATACUL RAPID (contraatacul, faza a II-a şi valul al III-lea) a devenit pentru toate echipele de valoare o preocupare conatantă şi una din principalele soluţii de înscriere a golurilor. Date statistice arată concludent că echipele finaliste la Jocurile Olimpice şi Campionatele Mondiale au înscris între 20 % şi 50% (minim 18% şi maxim 45%) din goluri din astfel de acţiuni.

1.3 TRECEREA DIN APĂRARE ÎN ATAC, se realizează cu mare

rapiditate în aproape toate ocaziile de recuperate a mingii

încercându-se permanent şi insistent surprinderea aparării în curs

de organizare.

1.4 VALUL AL III-LEA, reprezentând o exploatare la maxim a

atacului rapid, este tot mai des folosit de unele echipe valoroase

şi este în mod concret o continuare a fazei a II-a (valul II)

transformată direct şi în viteză, într-o combinaţie prestabilită

sau spontană de finalizare.

1.5 EI.IMINAREA FAZEI LENTE DE ORGANIZARE, cu momantele ei de pauză (aşezare în sistem şi căutarea posturilor) este acum tot mai vizibilă la toate echipele.

1.6 PRESIUNEA CONTINUA, asupra adversarului în atac, prin trecerea rapidă şi permanent periculoasă (pe poarta) dintr-o acţiune (combinaţie) în altă acţiune de finalizare, iar în apărare printr-un atac sufocant al adversarilor aproape oriunde s-ar afla, până la 10-12 metri, dau astăzi noi dimensiuni jocului de handbal.

Astfel putem spune că la ora actuală toate acţiunile sunt mai rapide iar tempoul de joc este în continua cresştere.