Jocuri de mișcare și grupe de exerciții pentru preșcolarii de nivel I

INTRODUCERE

Educaţia fizică intervine în mod organizat în dirijarea procesului de creştere în asigurarea dezvoltării armonioase a organismului uman. Accentul se pune pe componenta biologică a individualizării, urmărindu-se fortificarea calităţilor motrice şi substratul pe care se clădeşte personalitatea umană. Efectele educaţiei fizice se prelungesc dincolo de compenenta biologică. Este recunoscut faptul că integrarea omului în societate prin rolurile care le execută depinde nu numai de pregătirea sa, de caităţile intelectuale, de profilul moral, ci şi de calităţile biologice ale organismului.

De la vârsta preşcolară practicarea educaţiei fizice prin jocuri de mişcare este o condiţie pentru a avea o dezvoltare armonioasă şi sănătoasă care să îl ajute acum şi mai târziu la acumularea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, fapt subliniat de Juvenal în celebrele sale cuvinte: „Mens sana in corpore sano” (Minte sănătoasă în corp sănătos). Educaţia fizică reprezintă baza sănătăţii fizice şi mentale a copilului.

Pentru a înţelege mai bine jocurile de mişcare este necesară evidenţierea diferenţierii conceptuale a unor noţiuni de bază: actul motric, acţiunea motrică, activitatea motrică.

Actul motric, fiind element de bază al oricărei mişcări efectuate în scopul adaptării imediate sau al construirii de acţiuni motrice se prezintă ca un act reflex, instinctual (mişcarea de împingere a mingii pe sol în cazul driblingului sau retragerea bruscă a unui segment la atingerea unei suprafeţe fierbinţi).

Acţiunea motrică desemnează un sistem de acte motrice prin care se atinge un scop imediat, unic sau integrat într-o activitate motrică (mersul, alergarea, driblingul). Aceasta are caracteristici de constanţă (posibilitatea de a rezolva o anumită sarcină motrică în repetate rânduri) şi caracteristici de unicitate (mişcarea nu se repetă niciodată identic, ci există mici variaţii ale ei la fiecare repetare).

Activitatea motrică reprezintă ansamblul de acţiuni motrice articulate sistematic pe baza unor idei, reguli, forme organizatorice, având drept rezultat atingerea unui scop. Elementele componente ale unei activităţi sunt acţiunile sau procesele comportamentale.

Structura unei activităţi vizează stabilirea diferenţială a rolului acţiunilor componente în asa fel încât prin conjugarea acestora să se realizeze funcţia finală.

Activitatea motrică este structurată în funcţie de obiective, scopuri sau finalităţi acceptate şi desfăşurate după reguli şi forme de organizare, ceea ce îi asigură eficienţă.

Dragostea copilului pentru mişcare, pentru joacă este o condiţie esenţială a dezvoltării copilului. Prima care îi insuflă dragosetea pentru mişcare este cadrul didactic, punându-se bazele formării corecte a deprinderilor motrice, în special prin jocuri de mişcare. Deprinderile motrice de bază sunt reluate în continuare în şcoala primară, iar ulterior în gimnaziu (educatoare-învăţător-profesor).

Lucrarea are un carcter teoretic, dar mai ales practic-aplicativ, menită să răspundă schimbărilor intervenite în activitatea didactică din perspectiva noii abordări curriculare.

Tema cuprinde jocuri de mişcare şi grupe de exerciţii pentru educarea preciziei mişcărilor şi a exerciţiilor preşcolarilor, absorbind cunoştinţe din domeniul psihologiei copilului, pedagogiei preşcolare, informaţii care reorganizate sub aspect metodic se intercondiţionează.

Nevoia copiilor de mişcare, de joacă este pentru ei la fel de indispensabilă ca şi aerul, hrana, apa, fiind adeseori şi cel mai eficient mijloc de a-i coopta. Jocul, mişcarea, dansul sunt activităţi în urma cărora copiii nu se declară niciodată obosiţi.

Prin jocul de mişcare, pe lângă faptul că îşi dezvoltă anumite calităţi mortrice, dar fără să conştientizeze, copiii comunică sentimente, idei, emoţii, se relaxează, eliberând tensiuni fizice şi psihice acumulate.

Jocul sensibilizează copilul, îl face mai receptiv, neţinând cont de efortul investit deoarece îi face plăcere, reuşeşte să îşi dezvolte calităţile motrice precum viteză, îndemânare, forţă şi rezistenţă (V.Î.R.F.).

Aceste aspecte m-au determinat să aleg această temă pentru dezvoltarea ei, întrucât nevoia de mişcare a copiilor, permanenta lor curiozitate pentru nou şi jocuri a reprezentat un mijloc foarte plăcut de studiu şi aplicare practică, bazat pe jocurile de mişcare.