Modelul somatic, tehnico-tactic al jucătorului specializat pe postul de inter dreapta

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Caracteristicile jocului de handbal

Handbalul este un joc colectiv, care se desfasoara în alergare, uneori în cea mai mare viteza, ceea ce imprima jocului un caracter dinamic. El poate fi considerat ca o sinteza fericita a deprinderilor motrice de baza ale omului, ca alergarea, saritura, prinderea si aruncarea ceea ce confera handbalului, pe lânga atributele sale de joc de echipa, acela de educatie fizica si de sport complementar cu influente pozitive asupra pregatirii fizice a sportivilor din celelalte ramuri.

Mijloacele tehnico – tactice de baza fiind executate cu mâna, handbalul poate fi practicat cu usurinta si de indivizi fara o pregatire speciala îndelungata.

Prin usurinta actiunilor de atac da satisfactie imediata începatorilor care se simt atrasi spre practicarea cu regularitate a handbalului. Are o tehnica simpla, fapt care face sa fie practicat si ca mijloc de educatie fizica.

Pe lânga miscarile simple si naturale apar si miscari complicate cum sunt: fentele, schimbarile de directie sau cele speciale jocului de aparare, aceasta având o mare influenta asupra motricitatii, contribuind la dezvoltarea fizica armonioasa.

Desi handbalul este un joc care se desfasoara in contact direct cu adversalul, pericolul de accidente este redus, daca se respecta regulamentul.

Jocul modern – avansat se desfasoara în plina viteza, în ritm sustinut, ceea ce presupune depunerea unor eforturi fizice deosebite. Pe lânga viteza de executie, de deplasare si de reactie, a rezistentei fizice specifice, a indemnarii în executarea fentelor si schimbarile de directie este necesar sa fie cultivat si simtul mingii, care da siguranta prinderii, aruncarii, în precizia paselor si aruncarii la poarta.

Drumul spre culmile maiestriei este greu, cere multa munca si o pregatire foarte atenta si mai ales continua, totusi atingerea maiestriei se fac ma repede decât în alte jocuri sportive.

1.2 Caracteristicile jucatorului specializat pe postul de inter

De obieci este un jucator emblematic al echipei, pe ei si în jurul lor, se structureaza jocul echipei.

Prin natura sarcinilor de joc, cele de finalizare fiind primordiale, dar si prin tinta sa si posibilitatile multiple de participare în jocul de ansamblu al echipei, interul este catalogat ca jucator de baza.

Rolul, sarcinile si mai ales raza de actiune a unui inter modern s-a marit considerabil. De la interii inclusiv tunari, de la distanta, fix de pe postul lor, s-a ajuns astazi la jucatorul polivalent care cunoaste si realizeaza depasirea, patrunderea din plonjon de la 6 m. Bineînteles, rolul lui initial de aruncator de la distanta, ramâne o sarcina principala, dar o face mai adesea din foarte diverse puncte ale terenului, mergând, nu rare ori chiar pâna la postul opus de inter.

Modelul jucatorului ideal de handbal trebuie sa îmbine:

- înaltimea si îndemânarea baschebalistului;

- puterea si duritatea rugbistului;

- viteza sprintarului;

- rezistenta si dârzenia în pregatire a atletului fondist;

- rabdarea si labilitatea gândirii sahistului, în construiea fazelor de joc.

CAPITOLUL II

MODEL – MODELARE

2.1 Modelarea – reprezinta procesul de studiere a fenomenelor cu ajutorul modelelor.

Privita în contextul procesului de instruire al jucatorilor de handbal, modelarea este acceptata ca principiu ce ordoneaza programarea întregului continut al pregatirii în raport cu modelele stabilite. Aceste modele trebuie sa redea toate aspectele definitorii ale jocului.

Schema modelarii procesului de instruire în handbal ne permite sa întelegem cu claritate ca activitatea de modelare presupune mai întâi existenta unui model de joc.

În jocul de handbal modelarea determina continutul tehnico – tactic al fiecarui post, caracteristicile efortului specific jocului, posibilitatile de combinare a regimurilor în care se pot gasi calitatile motrice, caracteristicile sistemului competitional, posibilitatile de generalizare a combinatiilor de elemente si procedee tehnico – tactice.