Olimpismul

Argument

Olimpismul - o doctrina a fraternitatii dintre trup si suflet, un fenomen complex care s-ar putea traduce prin sport - cultura - educatie. Ideile generoase ale olimpismului cuprind practic, pe perioada Jocurilor Olimipice, nu numai pe participantii directi - sportivii, ci intreaga lume, care traieste prin ei si la intensitate maxima, toate competitiile.

La aceasta competitie sportivii incearca sa se autodepaseasca, sa treaca de multe ori limite crezute imposibil de atins.Desi sunt foarte multi participanti la toate sporturile, intotdeauna doar trei dintre acestia vor cuceri laurii olimpici.Cu toate acestea, simpla participare la Jocurile Olimpice aduna la ficare editie tot mai multi sportivi, acestia concurand sub dictonul Coubertinian "Important e sa participi, nu sa castigi!"

Jocurile Olimpice

Cu sute de ani inainte de Hristos, Jocurile Olimpice erau cele mai importante si mai cunoscute dintre serbarile grecilor antici, avand loc numai vara, din patru in patru ani, ca un omagiu adus lui Zeus. Acesta era considerat mai mare peste toti zeii din Olimp, fiind reprezentat cu o coroana din frunze de maslin (sau stejar), tinand in mana un sceptru, iar la picioare avand un vultur. Zeus era, in mitologia greaca, fiu al Geei si al lui Cronos, zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. Acum, jocurile olimpice nu mai au o tematica mitologica, fiind niste mari competitii sportive, in cadrul carora zecile de mii de reprezentanti ai tarilor parti-cipante se intrec sub deviza “Citius, altius, fortius!” (Mai repede, mai sus, mai puternic!).

Totul a inceput in Grecia antica, in orasul Olimpia (Olympia), situat in nord-estul Peloponesului (Elida). In aceasta asezare, care a “imprumutat” Olimpiadei numele sau, se inalta un templu inchinat lui Zeus, in interiorul caruia trona chiar statuia zeului, facuta din aur si fildes. Fusese sculptata de Fidias, fiind considerata una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.

Pentru ca, la Olimpia, cultul lui Zeus era atat de puternic, tot aici au inceput sa se desfasoare - inca din anul 776 i.H. - si serbarile dedicate acestuia: Jocurile Olimpice. Astfel, din patru in patru ani, la inceputul anului olimpic incepeau pregati-rile: se trimiteau in toate orasele grecesti invitatii, pentru a participa la jocuri si a plati astfel tribut lui Zeus.

Orasele-state ii alegeau apoi pe cei mai capabili cetateni ai lor, pentru a-i trimite la acele probe, care la inceput nu erau doar sportive, ci si muzicale sau literare. Campionii erau premiati cu coroane de maslin salbatic si medalii, erau cantati de poeti in operele lor si isi traiau tot restul vietii fara griji, cheltuielile fiindu-le asigurate de orasele din care proveneau.

Cum se desfasurau, acum aproape 3000 de ani, probele olimpice? In prima zi nu se organizau competitii, aceasta fiind dedicata sacrificiilor ce trebuiau aduse zeilor (in special lui Zeus). In a doua zi erau programate concursurile de alergari, aceste probe fiind cele mai urmarite de spectatorii care veneau in numar mare la jocuri.

Acest interes sporit este demonstrat si de existenta unor arene uriase pentru acele vremuri: sapaturile arheologice incepute in secolul 19 au scos la

lumina ruinele stadionului din Olimpia (construit in secolul 4 i.H.), distrus de cutremurul din 426, odata cu o buna parte din oras. Acest stadion avea o capacitate de 40.000 de locuri (mai mare, de exemplu, decat cea actuala a stadionului pe care fotbalistii de la Steaua isi disputa meciurile de acasa!).

Revenind la programul jocurilor olimpice antice,se pare ca,incepand cu a treia zi, dupa alergari, mai aveau loc - in zilele urmatoare - intreceri in cadrul unor probe de box, lupte libere si calarie. Boxul era foarte violent pe vremea aceea (chiar si invingatorii incheiau partida cu degetele mainilor fracturate),iar situatia luptatorilor “corp la corp” era si mai dramatica - invinsii nu terminau lupta in viata

Alergarile cu cai semanau destul de mult cu cursele moderne cu obstacole, dar mai existau si alte probe in care se intreceau cei care conduceau atelajele trase de armasari. Urma apoi aruncarea discului, care era foarte greu, fiind facut din bronz. Jocurile se incheiau cu o proba de alergare in care concurentii erau imbracati in costume de lupta (ca niste armuri) si aveau de trecut si niste obstacole destul de dificile.