Pregătirea individualizată a grupelor de începători în gimnastică artistică masculină

CAPITOLUL I

IMPORTANŢA ŞI ACTUALITATEA TEMEI

1.1. Importanţa introducerii unor căi şi mijloace de individualizare în etapa iniţială de pregatire a gimnaştilor începători.

Etapa iniţială de pregătire în gimnastica sportivă masculină cuprinde grupele de incepatori, copii între 4 si 7 ani.

Şcoala mişcarii, ţinuta corectă, stilul executiei caracterizat prin usurinta, desimvoltura si frumuseţe se formează mai uşor la vârsta copilăriei. Actualmente, procesul complex de depistare, pregătire şi perfecţionare a tinerilor talente în gimnastica sportivă este asigurată de secţiile de gimnastică a cluburilor sportive şcolare.

Pregătirea modernă demonstrează că în gimnastica sportivă bazele performanţei trebuie puse la vârsta copilăriei urmând ca pe parcursul instruiri să fie selecţionate elementele talentate.

Pentru copiii care încep să practice gimnastica de la vârsta de 4-6 ani etapa trebuie să dureze între 1 şi 2 ani iar pentru copiii care încep la vârsta de 6-7 ani, un an. În această perioada iniţială de pregătire, dezvoltarea motricitaţi generale constituie obiectivul de bază şi are în vedere copilul in perioada de vârstă în care se pot exercita influenţe favorabile asupra creşterii si dezvoltări organismului (în egală măsură sfera somatică şi functională).

Proporţionalitatea şi armonia formelor copilului,ţinuta corectă şi estetica, formarea unui număr cât mai mare de deprinderi motrice de bază şi specifice insuşite corect.

Urmarind în ultimi ani competiţile noastre de copii se observă un slab nivel in ceea ce priveşte dezvoltarea calitatilor motrice.Unii copii dotaţi la categoria IV-a şi a III-a îi vedem lucrând cu uşurinta,copii care însa pe masura ce cresc raman în urma in ceea ce priveste capacitatea motrica raportata la dezvoltarea lor segmentara. Acest fapt are repercursiuni rapide asupra nivelului,tehnic si al tinutei corporale, ducand la plafonarea copilului sau chiar la dispariţia lui din gimnastică.

Cauza o constituie neînţelegerea problemei pregătirii motrice generale si speciale, se trece cu multa usurinţă peste pregătirea iniţială de bază, dupa o lună sau doua deja se abordeaza elemente globale din gimnastică sportiva din dorinta de a intra cat mai repede in concurs.

Pentru realizarea obictivelor de pregătire si performanţa atat la nivelul începătorilor cât şi la grupele de avansaţi şi performanţă devine tot mai necesară perfectionarea si modernizarea activitaţii de instruire în vederea găsirii de noi metode, procedee şi mijloace prin care să se acţioneze în timpul antrenamentelor precum şi perfectionarea continuă a celor existente, a celor aşa zise tradiţionale, în baza noilor obiective de performanţă ce stau în faţa gimnasticii sportive masculine.

Pentru a aduce o contribuţie calitativă la pregătirea copiilor gimnaşti, profesori din cadrul secţilor de gimnastică au datoria de a asigura un nivel calitativ ridicat şi eficient în timpul antrenamentelor, perfecţionarea conţinutului, metodelor şi formelor de organizare a activitaţii de antrenament cu scopul optimizări procesului instructiv-educativ care să dinamizeze dezvoltarea capacităţi motrice, a dezvoltării calitaţilor motrice.

Şi antrenamentul din gimnastică este supus perfectionarii modernizării continue, nu prin simple adăugări de cunoştinţe sau anumite selectări, ci printr-o restructurare de pe poziţii noi, de pe poziţia teoriei sistemice si operationale care să-i confere un grad crescut de eficienţă.

Modernizarea nu trebuie sa însemne negarea experienţei acumulate de antrenamentul tradiţional în practica gimnasticii, nu presupune renunţarea la principiile, metodele folosite cu bune rezultate de-a lungul timpului.

Modernizarea reprezintă un proces de reevaluare ce sa dovedit şi se dovedeşte în continuare valoros pentru procesul instructiv, precum şi de introducerea unor elemente noi solicitate de actuala orientare a gimnasticii.

Luând în considerare particularităţile individuale şi cerintele de pregătire şi performanţa a gimnasticii se poate adapta principiul pregătirii individualizarii şi colective în gradul cel mai înalt şi cu perspective optime de eficienţă maxima chiar incepand cu pregatirea initiala a copiilor gimnasti. Orice formă de antrenament care nu tine seama de particularităţile individuale şi care nu foloseşte căi şi mijloace de individualizare nu poate să ducă spre rezultate optime.

Pregătirea copiilor este de neconceput făra cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi a influenţei diferitelor regimuri de activitate motrică. Copii gimnaşti pot atinge o pregătire sportiva superioară cu condiţia ca pregătirea motrică generală şi motrică speciala sa fie realizate corespunzator în toate etapele de pregătire prin folosirea unei metodologi noi de predare care să asigure dirijarea operativă a procesului de instruire.

În pregătirea individualizată a sportivilor începatori căile şi mijloacele comune se aleg şi se aplică diferenţiat (pe grupe şi subgrupe de nivel). În ce priveşte volumul, intensitatea, complexitatea, forma, succesiunea prin adaptarea lor la particularităţile individuale si in forma de cerinţele de performanţă actuale a gimnasticii sportive masculine.

1.2. Motivarea temei

Prezenta lucrare se înscrie pe linia intensificarii, activitaţii de cercetare în scopul îmbunatăţirii metodologiei de instruire in domeniul gimnasticii sportive la vârsta copiilor. Tema aleasă face parte din tematica generală a îmbunatatirii si pefecţionarii activitaţii instructiv-educative şi a carei fundamentare stiinţifică se impune cu necesitate sporita in condiţiile actuale.

În gimnastica de performanţă atât la vârsta copiilor cât şi a juniorilor, se constată necesitatea elaborarii unor tehnologii superioare de instruire, unitare bazate pe modelare, individualizare obiectivizare care sa foloseasca mijloace rationalizate standardizate cu eficienta maxima a caror prelucrare sa permită verificarea clara a influenţelor asupra obiectivelor instruirii.