Studiu cu Privire la Dezvoltarea Vitezei la Înotătorii de 9-11 Ani din Cluburile Sportive Școlare

Capitolul I

INTRODUCERE

Rezultatele deosebite obţinute în ultimii ani de înotul românesc pe plan mondial, evidenţiază eforturile deosebite depuse de pasionaţii specialişti ai acestui frumos dar dificil sport. Ele ies în evidenţă şi sunt cu atât mai lăudabile cu cât le raportăm la realităţile dure ale condiţiilor materiale în care aceştia şi-au desfăşurat activitatea.

Succesele obţinute s-au înregistrat în mare parte datorită frământărilor şi căutărilor fiecărui antrenor să perfecţioneze veridic, procesul de antrenament, încercând să amelioreze continuu metodele şi mijloacele de pregătire.

În efortul lor conjugat, au asigurat de asemenea, prin cuprinderea unui număr sporit de copii şi juniori în activitatea de practicare sistematică a înotului, alimentarea permanentă a eşaloanelor de performanţă superioare, cu elemente de excepţie.

Şi în continuare, trebuie avut în vedere asigurarea schimbului de mâine cu valori deosebite cerute de sportul contemporan de mare performanţă. Va fi necesar, ca ele să fie construite, formate, pe baza unor programe îndrăzneţe de pregătire, perfecţionare în amănunt, în care factorii antrenamentului să se îngemăneze într-un tot unitar.

În lungul drum al pregătirii înotătorilor, dar mai ales în primele etape de formare şi acumulare, în condiţiile actuale în care problemele de tehnică nu mai ascund secrete miraculoase, atenţia antrenorilor va fi concentrată asupra modalităţilor de realizare a dezvoltării calităţilor motrice printr-o pregătire fizică superioară, de calitate.

Ţinând cont de capacităţile nebănuite şi neexplorate încă suficient ale fiinţei umane, în cadrul pregătirii fizice mai sunt încă multe lucruri de făcut!

Complexitatea acestui factor impune găsirea celor mai eficiente căi şi mijloace pentru obţinerea, în mod gradat, a rezultatelor, plasate mereu pe o scară ascendentă.

Ele vizează perfecţionarea conţinutului pregătirii fizice generale şi pregătirii fizice speciale - pe uscat şi în apă, precum şi modificarea raporturilor generale sau bilaterale ale acestora.

1.1. Actualitatea temei

Conţinutul antrenamentului sportiv poate fi privit ca un proces complex, multilateral. Analizând diferitele sale laturi din punct de vedere al influenţei lor preponderente asupra unor componente ale pregătirii sportivului - evidenţiez pregătirea fizică - acea parte a conţinutului antrenamentului care asigură suportul performanţei sportive.

Pe plan biologic determină influenţarea şi adaptarea sistemelor neuromuscular şi neurovegetativ la eforturile depuse, prin dezvoltarea multilaterală a calităţilor motrice.

1.2. Istoricul înotului

Interacţiunea dintre agrement şi dorinţa de competitivitate a omului au transformat înotul în disciplină sportivă.

Înotul având una din cele mai vechi tradiţii sportive s-a dezvoltat încă din antichitate în statele antice puternic dezvoltate economic şi politic.

În cadrul Jocurilor Olimpice ale antichităţii înotului nu apare ca disciplină a Jocurilor Olimpice. Dar, în Grecia antică, în paralel cu Jocurile Olimpice aveau loc demonstraţii şi întreceri de înot.

Jocurile Olimpice moderne, de la prima ediţie au cuprins în programul lor şi înotul. Pe rând s-au remarcat australienii, apoi americanii care au împrumutat tehnica de înot australiană, apoi japonezii care au îmbunătăţit aria pregătirii sportivilor printr-o muncă asiduă, apoi popoarele germanice, acestea îmbunătăţind sistemul de selecţie al sportivilor, popoarele ruse şi chinezii uimind prim masa mare de înotători activi. Astăzi întâlnim în aproape toate ţările dezvoltate medaliaţi olimpici la înot, ceea ce demonstrează înalta atenţie acordată înotului din partea tuturor statelor.

Crearea spiritului olimpic a dus la îmbunătăţirea cunoştinţelor, a dezvoltării metodelor de antrenament, a tehnici de înot, a organizării pe planuri naţionale a înotului.

În cadrul fiecărei olimpiade pe baza vechilor experienţe apar îmbunătăţiri noi care conduc la progresul performanţelor sportive.

România este reprezentată pentru prima dată în 1956 la Olimpiada de la Melbourne în probele de 100m şi 200m spate prin MARICA BOTH. Urmează 1960, Olimpiada de la Roma în care cei doi reprezentanţi ai României, MIHAI MITROFAN (bras) şi ALEXANDRU POPESCU (fluture) ajung până în semifinale.

La Tokyo, 1964, echipa de înot nu participă, 1968 Mexico, doi înotători - ANCA ANDREI şi VASILE COSTA; 1972 - Munchen ne prezentăm cu MARIAN SLAVIC, EUGEN ALMER şi ANCA GROZA, apoi urmează 1976 Montreal şi în sfârşit în 1980, la Moscova, apar şi primele succese ale României, CARMEN BUNACIU două locuri IV în probele de 100m - 200m spate, 1984, Los Angeles, reprezintă o victorie a noastră, medalie de bronz ANCA PĂTRĂŞCOIU în proba de spate şi succesele continuă, 1988, Seul Noemi Lung argint la 400m mixt individual locul IV la 200m mixt, TAMARA COSTACHE locul VI în probele de sprint; 1992 Barcelona ROBERT PINTER finalist la 200m fluture; 1996 Atlanta COADĂ BEATRICE locul a VI-lea 400 mixt individual.

Urmează Sidney 2000, care a reprezentat apogeul rezultatelor româneşti, prin cele două medalii de aur ale DIANEI MOCANU, în probele de 100m - 200m spate, o medalie de argint la 400m mixt şi o medalie de bronz la 200m mixt ale lui BEATRICE COADĂ, şi alte 5 calificări în primii 8 clasaţi ai lumii.

Se aşteaptă şi mai mult în continuare, acum că drumul a fost “deschis”, dar lupta este imensă şi vor reuşi cei care au acceptat deviza antrenorului american “Doc. Bob Consilmann” - “HURT, PAIN, AGONY!” adică “Provoacă-ţi durere, istoveşte-te, suferă!” Dacă doreşti să ai totul în competiţie acesta este sacrificiul”.