Studiu privind dezvoltarea calității motrice, forța la o echipă de juniori II

CAPITOLUL I

I.1. IMPORTANŢA EDUCAŢIEI FIZICE ÎN SISTEMUL NOSTRU DE ÎNVĂŢĂMÎNT

Există suficiente dovezi, adunate de-a lungul anilor, care pot confirma că educaţia fizică îşi are importanţa ei în cadrul învăţământului de toate gradele. Acest obiect, disciplină a fost introdus în sistemul nostru de învăţământ încă de acum mai bine de 120 de ani, de pe vremea când ministrul instrucţiunii publice era Spiru Haret ˝înaintea altora, care şi-au făcut apariţia mai târziu˝.

În timp, obiectivele educaţiei fizice şi sportului şcolar au fost modificate, dar, în esenţă ele au aceleaşi semnificaţii. A fost un timp când obiectivele acestea dovedeau competenţele de care trebuia să se ţină cont la nivelul societăţii. Astăzi ele coincid cu cele ale Uniunii Europene.

Însumarea contribuţiei specifice a disciplinei educaţie fizică la realizarea domeniilor de competenţe cheie specifice învăţământului obligatoriu din Europa şi implicit din România conduce la redefinirea modelului disciplinei. Ea are în sistemul de învăţământ, menirea de a asigura ˝dezvoltarea aptitudinilor bio – psiho – motrice şi formarea capacităţii elevilor de a acţiona asupra acestora în vederea menţinerii performante a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase şi manifestării unei capacităţi motrice favorabile inserţiei profesionale şi sociale prezente şi viitoare˝.

Cunoştinţele specifice, transmite elevilor prin această disciplină de învăţământ, sunt:

- limbajul (terminologia) specific;

- componentele stării de sănătate;

- parametrii dezvoltării fizice armonioase;

- caracteristicele priceperilor şi deprinderilor motrice;

- factorii care condiţionează manifestarea calităţilor motrice;

- tehnica, tactica, şi regulamentele ramurilor de sport;

- metode, mijloace şi forme de organizare a exersării pentru:

• ameliorarea dezvoltării fizice;

• dezvoltarea calităţilor motrice;

• consolidarea şi perfecţionarea tehnicii şi tacticii problemelor/ramurilor de sport;

- metode de şi mijloace de investigare şi (auto) evaluare;

- conţinutul şi formele de activitate independentă, individuală şi de grup;

- informaţii sportive;

Abilităţi urmărite a fi formate prin această disciplină de învăţământ sunt:

- de a-şi aprecia starea de sănătate;

- de a-şi compara dezvoltarea fizică cu parametrii modelului specific vârstei şi sexului şi de a acţiona, după caz, pentru ameliorarea acestora;

- să-şi determine indicii de dezvoltare a calităţilor motrice şi să acţioneze pentru creşterea/menţinerea acestora;

- să aprecieze obiectiv capacitatea de utilizare a deprinderilor motrice şi să acţioneze pentru consolidarea şi perfecţionarea acestora;

- să evalueze capacitatea de a practica probele şi ramurile de sport învăţate şi să acţioneze pentru creşterea randamentului în practicarea acestora;

- să se integreze şi să colaboreze eficient în grupuri stabile sau constituite spontan care practică diferite categorii de exerciţii fizice;

- să practice la întrecere şi concursuri desfăşurate regulamentar;

- să aprecieze spectacolul sportiv şi să-l comenteze pe baza cunoştinţelor şi informaţiilor dobândite;

- capacitatea de a atrage şi stimula componenţii microclimatului său social în practicarea sportului.

Atitudinile pe care le cultivă preponderent această disciplină sunt:

- responsabilitatea faţă de propria sănătate şi dezvoltarea fizică;

- dorinţa de autoperfecţionare;

- perseverenţă în atingerea obiectivelor fixate;

- spirit competitiv;

- respect faţă de reguli, parteneri, adversari, arbitri şi spectatori;

- disponibilitate pentru colaborare, de iniţiere şi întreţinere a noii relaţii interumane;

- interes constant pentru fenomenul sportiv;