Studiul privind creșterea eficienței procedurilor de aruncare la coș în jocul de baschet la o echipă reprezentativă de liceu

Cap.I Argumentarea teoretică

I.1 Importanţa temei

Baschetul - joc sportiv colectiv ce face parte din categoria mijloacelor de perfecţionare a dezvoltării fizice şi a aptitudinilor de mişcare ale oamenilor -reprezintă o formă de manifestare cu caracter ludic al exerciţiului fizic. Inclus în sistemele de educaţie fizică ale fiecărei societăţi, reprezintă o activitate socială, istoriceşte statornicită, instrument prin care societatea determină orientarea ce trebuie să corespundă cerinţelor formulate pentru întregul proces al educaţiei fizice.

Baschetul oferă condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea complexă a deprinderilor şi calităţilor motrice necesare în viaţă. Fiind un domeniu al activităţilor corporale, el înglobează acţiunile motrice ale procesului educaţiei fizice: mersul, alergarea, săritura şi aruncarea, într-o complexitate foarte variată.

Practicarea jocului de baschet contribuie la formarea şi perfecţionarea unor mişcări coordonate, la formarea capacităţii de angrenare rapidă în tempoul şi ritmul activităţilor sociale, prin cumulul unor influenţe şi efecte pozitive cu caracter sanotrofic şi educativ.

Diversitatea acţiunilor motrice, influenţa pe care o exercită practicarea jocului de baschet asupra sistemelor şi funcţiunilor organismului, precum şi posibilitatea desfăşurării lui în aer liber, creează multiple posibilităţi prin care să se contribuie la o dezvoltare fizică normală, armonioasă, în deplină stare de sănătate.

Prin practicarea jocului de baschet se acţionează pozitiv şi multilateral asupra dezvoltării personalităţii omului, implicit a tineretului. O bună organizare şi conducere a procesului instructiv determină factori educaţionali ce vizează dezvoltarea spiritului de colectiv, a iniţiativei, perseverenţei, a disciplinei conştiente, a calităţilor morale.

Baschetul este un joc sportiv de echipă care face parte din categoria jocurilor sportive inventate. Prin sistemul exerciţiilor sale în funcţie de scopul urmărit, baschetul reprezintă atât un mijloc al educaţiei fizice, cât şi un sport - o disciplină sportivă.

In ultimii ani în domeniul teoriei şi metodicii antrenamentului sportiv au apărut numeroase elemente noi care au pus sub semnul întrebării unele forme clasice ale antrenamentului şi planificării procesului de pregătire a sportivilor. Tot mai numeroase sunt încercările de transfer ale unor metode de antrenament apărute şi în alte ramuri de sport, adaptate la particularităţile sportului respectiv.

Invăţarea şi consolidarea mai rapidă a diferitelor jocuri sportive constituie probleme care au preocupat şi preocupă pe toţi antrenorii şi profesorii de educaţie fizică.

In ce priveşte jocul de baschet, putem afirma că el se află în continuă dezvoltare şi perfecţionare, fapt atestat de nivelul ridicat de pregătire tehnică şi tactică atins de o serie de echipe reprezentative şi de cluburi din lume.

In prezent, baschetul este un joc sportiv în care tehnica şi tactica duse până la virtuozităţi, se îmbină cu dezvoltarea complexă a calităţilor motrice. Nivelul ridicat privind aplicarea în joc, corect şi oportun, a acţiunilor de atac şi de apărare subliniază faptul că jucătorii dispun de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi specifice cu posibilităţi largi de manifestare în condiţii de luptă cu adversarul şi corespunzător exigenţelor cerute de o competiţie.

Jocul de baschet ca orientare trece printr-un un proces de simplificare din punct de vedere al tacticii colective, fapt determinat de pregătirea tehnică şi tactică individuală, care îmbinate cu o pregătire fizică foarte bună, reduc ponderea tacticii colective şi aduc un plus de spectaculozitate jocului.

În lucrările de specialitate, atât teoretice dar mai ales în practică, se întâlnesc o serie de deficienţe în ce priveşte orientarea învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii.

Vorbind despre metodică, parte integrantă a teoriei baschetului; aceasta exprimă şi valorifică funcţia aplicativă a teoriei baschetului.

Metodica baschetului preia şi adaptează la specific principiile metodele generale ale pedagogiei - ca ştiinţă a educaţiei - constituie o importantă diviziune a acesteia: didactica (generală); de asemenea, preia şi adaptează aceleaşi principii, metode şi mijloace particularizate la domeniul educaţiei fizice şi sportive de către metodica (metodologia) acestuia, de metodica antrenamentului sportiv şi de metodologia jocurilor sportive.

Invăţarea cât mai rapidă şi corectă a tacticii colective atât în apărare cât şi în atac, constituie o problemă care a preocupat şi preocupă pe toţi autorii şi profesorii de educaţie fizică.

Jocul de baschet se află într-o continuă dezvoltare şi perfecţionare, fapt atestat de nivelul ridicat de pregătire tehnică şi tactică atins de o serie de echipe reprezentative şi de club din lume.