Studiul privind locul și importanța antrenamentului individual și individualizat în pregătirea jucătorilor de fotbal la nivelul juniorilor I (16-18 ani)

Capitolul 1

INTRODUCERE

MOTTO:

“Fotbalistul nu se naşte, el se formează şi perfecţionează prin exerciţiu şi studiu perseverent. Este deci hotărâtor ca un copil sau junior înzestrat să aibă şansa, chiar de la început, să intre sub îndrumarea unui tehnician producător de performeri.”

HELENIO HERERA

Fotbalul, disciplina sportivă care se bucură de cea mai largă răspândire în majoritatea ţărilor din lume, a parcurs de la apariţia lui şi până astăzi o lungă perioadă de dezvoltare şi progres.

Procesul dezvoltării fotbalului nu este un act unic, de moment. În evoluţia lui, el a trecut prin diferite stadii de dezvoltare, în care nu s-au putut stabili faze de tranziţie. Ele apar ca nişte salturi calitative determinate, în special, de cerinţele mereu crescânde cu privire la practicarea unui joc din ce în ce mai organizat, mai raţional şi mai spectaculos. Toate acestea au făcut ca, pe de o parte, apariţia noului să modifice tot ce era vechi şi perimat, iar pe de altă parte, a dus la noi cuceriri în toată complexitatea problemelor pe care le îmbracă fotbalul.

În condiţiile evoluţiei jocului de fotbal modern spre angajamentul total, cu estomparea specializărilor excesive pe posturi, cu folosirea unor procedee de mare fineţe şi subtilitate, cu tactici tot mai flexibile şi capabile de adaptări, pregătirea timpurie se accentuează, luând forme tot mai perfecţionate.

Se optează tot mai mult pentru soluţia selecţiei pe seama vârstei biologice şi a valorii sportive, singurele ce pot accelera afirmarea elementelor dotate, talentate care au dobândit cu uşurinţă cunoştinţele şi deprinderile specifice jocului de fotbal.

Reuşita dezideratului nu este posibilă fără angajarea unor antrenori cu dragoste de copii, calmi, răbdători, inventivi, polisportivi, cu minime cunoştinţe teoretice din domeniile psihologiei, sociologiei şi fiziologiei şi nu în ultimă instanţă cunoscători (măcar citit şi tradus) ai uneia sau a două limbi străine (engleză, franceză, germană, spaniolă).

Metodele de antrenament din ce în ce mai perfecţionate, inovaţiile aduse de antrenori şi jucători în tehnica şi tactica jocului, apariţia, modificarea şi completarea regulamentului de joc, etc., toate au produs transformări în conţinutul jocului. Aceasta a făcut ca fotbalul contemporan să aibă cu totul o altă înfăţişare decât fotbalul practicat cu multe decenii în urmă.

O atenţie deosebită se acordă pregătirii tactice colective care trebuie să contribuie la disciplinarea jocului şi la valorificarea calităţilor individuale ale jucătorilor.

Toate aceste aspecte trebuie să aibă la bază o serie de cerinţe obligatorii de îndeplinit din care se desprind următoarele:

a) stabilirea unei concepţii de selecţie pentru toate eşaloanele;

b) stabilirea modelului de pregătire pe vârste în aşa fel încât la terminarea vârstei junioratului sportivul să ştie din punct de vedere tehnico-tactic tot fotbalul iar perfecţionarea calităţilor motrice, fini-sarea elementelor tehnico-tactice să-i asigure evoluţia ulterioară;

c) asigurarea unui cadru competiţional adecvat vârstei şi gradului de pregătire;

d) asigurarea unui cadru organizatoric al procesului pregătirii sportive eşalonat (şcoală sportivă, club sportiv, echipa divizionară, loturi de juniori, loturi de tineret);

e) adaptarea continuă a modelului de pregătire după evoluţia fotbalului de performanţă.

Activitatea de instruire şi de selecţie trebuie să se facă ţinând seama de aceşti parametri avându-se în faţă perspectiva evoluţiei jocului de fotbal pe parcursul a 10-12 ani, timp în care tânărul selecţionat se pregăteşte pe scara eşaloanelor de vârstă etapizate şi ajunge performer.

În activitatea sportivă de performanţă, în domeniul perfecţionării sportivilor s-au acumulat multe cunoştinţe teoretice şi practice ca urmare a creşterii numărului şi calităţii competiţiilor interne şi internaţionale cât şi a activităţii de studiere şi cercetare ştiinţifică.

Datorită bogăţiei studiilor efectuate cât şi a experienţei practice există în prezent în domeniul pregătirii sportivilor o multitudine de date.

Ca urmare a acestei mari varietăţi de date, de observaţii din practică şi de informaţii specialiştii care lucrează direct cu sportivii au nevoie de date de sinteză care fundamentează ştiinţific programul de pregătire.

Raţionalizarea corectă, selecţionarea mijloacelor şi metodelor are drept scop mărirea eficienţei procesului de pregătire în vederea creşterii randamentului, optimizându-l.

Cerinţele metodice actuale care determină calitatea procesului de pregătire a sportivilor se referă în principal la asigurarea continuităţii în pregătire, continuitate legată de:

- vârsta cronologică şi biologică;

- practicarea de timpuriu a sportului;

- mijloacele folosite în antrenamente care să îmbine pregătirea fizică cu cea tehnico-tactică şi psihică;

- pregătirea fizică în funcţie de vârstă, particularităţile individuale şi măiestria sportivă;

- specializarea profundă;

- pregătirea psihologică;

- individualizarea.