Aerul condiționat

1.1 Istoria Aerului Condiţionat

Oamenii au găsit soluţii să-şi răcească locuinţele din cele mai vechi timpuri. Astfel, romanii reglau temparatura locuinţelor construind canale în zidurile caselor prin care, vara, circula apa rece. Totuşi, doar cei bogaţi aveau acces la aceasta metodă. Într-o formă mai avansată, astfel de soluţii se regăsesc şi astăzi în lume. Primele aparate de aer condiţionat destinate utilizării pe scară largă au fost concepute în 1902. Willis Carrier, un intreprinzător american, este autorul acestei invenţii. Compania lui producea soluţii de climatizare pentru mediul industrial.

Primul ventilator a fost construit în China, în timpul dinastiei Han. Inventatorul, Ding Huan, a conceput un ventilator format din 7 pale în lungime de 3 metri cu acţionare manuală, folosit pentru răcirea aerului.

Primul sistem de ventilaţie mecanic a fost folosit în Orientul Mijlociu şi India. Acesta era format dintr-o pala (punkah) prinsă în tavan şi acţionată manual de către servitori printr-o faşie de panză. Cunoscut înca din secolul 8, sistemul a început să fie larg răspândit în India începând cu secolele 18-19 iar variante moderne, acţionate electric, mai sunt întâlnite şi astăzi. Termenul “aer condiţionat“ a fost inventat de către Stuart W. Cramer în 1906. El căuta o soluţie care să permită nu doar controlul temperaturii aerului (”răcirea aerului”) ci şi a umidităţii lui, de aici şi nevoia unui nou termen care să denumească acest proces.

Primul ventilator de tavan a fost inventat de către inginerul german Philip Diehl, în 1882. Inventatorul şi-a perfecţionat invenţia adăugându-i un mecanism de oscilare dar şi o instalaţie de iluminat.

Alexander Sablukov, un militar rus, a inventat primul ventilator centrifugal. Invenţia, datând din 1832, a fost denumită “pompă de aer” şi a fost folosită în minele de cărbuni şi fabrici.

Freonul a fost inventat în 1928 de către Thomas Midgley, Jr El înlocuia substanţele periculoase folosite până atunci pentru răcire: amoniac, dioxid de sulf etc. Totuşi, nici freonul nu este lipsit de pericole: poate cauza asfixierea (în cantităţi mari) şi are efecte negative asupra mediului, în prezent fiind din ce în ce mai puţin folosit. Termenul “freon” este marcă înregistrată a companiei DuPont.

Un aparat de aer condiţionat neîntreţinut poate cauza pneumonie. Legionella pneumophila este numele bacteriei care se dezvoltă în mediul umed şi neigienizat al aparatelor de aer condiţionat neîntreţinute şi care cauzează o boală gravă denumită popular “boala legionarului”. Compania Packard este cea care a introdus pentru prima data un sistem de aer condiţionat în maşinile pe care le producea. Acesta era opţional, costa 274 de dolari (echivalentul a peste 4000 de dolari în zilele noastre), ocupa întreg portbagajul maşinii şi nu prea era eficient.

1.2 Variante constructive, principii generale, clasificare

Există posibilitatea de a avea în casele noastre aparate de aer condiţionat care să poată fi mutate dintr-o cameră în alta, după dorinţă sau nevoi si aici avem si o diversitate de variante constructive.În cele ce urmează vom face o trecere în revistă a câtorva modele de aparate mobile de aer condiţionat, numite pe scurt: aparate portabile.

Desigur, mutarea aparatului dintr-o încăpere în alta nu se face pentru o oră-două, dar sigur se poate face de pe o zi pe alta.

Afirmaţia de mai sus ţine seama de faptul că un aparat de răcire (vara) sau de încălzire (iarna) a aerului, este dependent în funcţionarea sa în interdependenţă cu mediul înconjurător (pereţi, mobilier etc.).Motivul: corpul uman, aflat într-o incintă, este supus simultan unei triple acţiuni termice a mediului înconjurător; după cum sunt şi căile de transmitere a căldurii de la corpul uman la mediu, în ambele sensuri.

Reamintim pe scurt aceste căi (forme de transmitere a căldurii):

- Calea conductivă – în care căldura (sau frigul) se transmite prin contactul nemijlocit

dintre corpuri, de atingerea lor; de ex., ne vom încălzi mâinile dacă le aşezăm pe un corp de încălzire (radiator),

- Calea convectivă – în care căldura (sau frigul) se transmite prin învăluirea corpului uman

de către un curent de aer, care se mişcă în încăpere cu o viteză acceptabilă; dacă această viteză depăşeşte anumite valori (asociate cu anumite temperaturi defavorabile) spunem că, în cameră, există curenţi de aer,

- Calea radiativă – în care căldura (sau frigul) se transmite la distanţă, prin unde, în funcţie

de diferenţa de temperatură dintre corpuri; de exemplu, soarele sau un perete mai cald ne încălzesc prin radiaţie si pentru a avea senzaţia de răcoare (vara), într-o încăpere, un aparat de aer condiţionat trebuie să răcească, atât aerul, cât şi suprafeţele pereţilor înconjurători, proces continuu care necesită un anumit interval de timp (câteva ore bune, după caz).

1.3 Tipul instalaţiilor portabile

Deosebirile dintre variantele constructive aferente acestui tip de echipamente provin din modul în care este rezolvată evacuarea căldurii (vara), produsă de condensator.

Astfel, se disting două variante constructive:

- Aparate portabile tip split, formate ca şi cele staţionare, din două părţi: unitatea interioară

(vara, cu funcţie de evaporator) şi unitatea exterioară (vara, cu funcţie de condensator)

- Aparate portabile cu tub flexibil evacuator a aerului cald de la condensator, format dintr-o

unitate interioară unică, monobloc, în care se găsesc toate componentele unui echipament de aer condiţionat plus un canal flexibil (diametru de 80-120 mm) prin care aerul de răcire al condensatorului evacuează în atmosferă căldura extrasă din încăperea răcită.