Amplificator audio cu TDA2006 realizat în EAGLE

Generalități

Un amplificator audio este un amplificator electronic care amplifică semnale audio low-power (semnale compuse în principal din frecvențe între 20 - 20 000 Hz, gama auditiv al urechii umane), la un nivel adecvat de conducere pentru difuzoare și este etapa finală într-o redare audio tipică în lanț.

În timp ce semnalul de intrare la un amplificator audio poate măsura doar câteva sute de microwați, ieșirea acestuia poate fi de zeci, sute, sau mii de wați.

Amplificator audio a fost inventat în 1909 de către Lee De Forest atunci când a inventat tubul cu vid triodă. Trioda a fost un dispozitiv de trei terminale cu o grilă de control, care poate modula fluxul de electroni de la filament la placă. Vidul amplificator-triodă a fost utilizat pentru a face primul radio AM.

Amplificatoare audio timpurii s-au bazat pe tuburi vidate (de asemenea cunoscute ca valve), iar unele dintre aceste realizate în special de înaltă calitate (de exemplu, amplificatorul Williamson). Cele mai moderne amplificatoare audio se bazează pe dispozitive semiconductoare (tranzistori, cum ar fi BJT, FETs și MOSFET-urile, sau circuite integrate de calitate înaltă), dar există încă unii care preferă tubul vidat pe bază de amplificatoar, din cauza unei percepții "mai calde" a sunetului. Amplificatoare audio bazate pe tranzistori au devenit practice cu disponibilitate mare de tranzistori ieftini la sfârșitul anilor 1960.

Parametrii-cheie de proiectare pentru amplificatoare audio sunt : răspuns în frecvență, coeficientul de amplificare, zgomot și distorsiuni. Acestea sunt interdependente; în creșter, coeficientul de amplificare de multe ori duce la creșteri nedorite în zgomot și distorsiuni. În timp ce feedback-ul negativ reduce, de fapt, coeficientul de amplificare, se reduce, de asemenea, denaturarea. Cele mai multe amplificatoare audio sunt amplificatoare liniare care operează în clasa AB.

Deoarece aparatele digitale moderne, inclusiv CD și DVD playere, receptoare radio și punțile bandă furnizează deja un semnal"plat" la nivel de linie, preamplificatorul nu este altceva decât un controlor de volum și un selector de sursa. O alternativă la un preamplificator separat,este de a folosi pur și simplu volum pasiv și comutator, uneori, integrate într-un amplificator de putere pentru a forma un amplificator integrat.

De câțiva ani,ca urmare a introducerii de amplificatoare în stare solidă, sunetul perceput,nu a avut o calitate audio excelentă decât a celor mai bune amplificatoare cu supapă. Acest lucru este determinat de calitatea intrinsecă datorita tehnologiei tub vidat. În 1972, Matti Otala a demonstrat originea unei forme de distorsiune neobservată, anterior numită: distorsiune tranzitorie în intermodulație (TIM),distorsiunea a fost găsită în timpul creșteri foarte rapide în tensiunea de ieșire a amplificatorului. Următorul pas în design audio , a fost teorema Baxandall, creată de Peter Baxandall în Anglia. Această teoremă a introdus conceptul de comparare a raportului între denaturarea de intrare și cea de ieșire a unui amplificator audio. Această idee nouă i-a ajutat pe inginerii de design audio pentru a evalua mai bine procesele de denaturare.

Aplicațiile importante includ sisteme de adresare publică, sunet de „întărire” pentru teatru și concerte, și a sistemelor interne de sunet. Placa de sunet într-un computer personal conține mai multe amplificatoare audio (în funcție de numărul de canale), la fel ca fiecare sistem stereo sau home-theatre din comerț.

Când oamenii se referă la "amplificatoare," de obicei, vorbesc despre componente stereo sau echipamente muzicale. Dar aceasta este doar o reprezentare redusă a spectrului de amplificatoare audio.De fapt,amplificatoarele le găsim peste tot în jurul nostru. Le găsim în televizoare, calculatoare, CD playere portabile și de cele mai multe alte dispozitive care utilizează un difuzor pentru a produce un sunet.De aceea un amplificatora audio a devenit indispensabil pentru lumea modernă.

Descriere integrat TDA2006

Pentru realizarea amplificatorului audio este nevoie de un integrat monolitic TDA2006, într-o capsulă Pentawatt V ,cu o greutate de 2 grame. Această capsulă permite montarea unui radiator cu pastă termoconductoare și se poate fixa prin înșurubare , folosit pentru disiparea căldurii în timpul funcționării circuitului. Este un amplificator de joasă frecvență, clasă AB, deci pe ieșire v-om avea jumătate din tensiunea de alimentare, care poate fii între 9-15V tensiune continuă. TDA2006 este PIN la PIN echivalent cu TDA2030.Recomandarea producătorului este alimentarea la ± 12V, d = 10% care în mod obișnuit, furnizează o putere de ieșire de 12 W pe o sarcină de 4 Ω și 8W pe 8Ω. Rezistența termică joncțiune-capsulă este T_(th(j-c))=3℃/W maxim. Curentul de vârf la ieșire este I_0=3A.Puterea totală disipată este P_tot=20W la temperatura de T_capsulă=3℃/W.

Alte date :

distorsiuni mici

circuit de protecție termic

circuit de protecție la scurtcircuit

se poate monta un radiator pentru disiparea căldurii generate pe acesta