Arhitecturi și Protocoale de Comunicații

1. Routerul

Routerul este un computer, ca oricare computer incluzând un PC. Primul router, folosit pentru reţeaua ARPANET, a fost INP (interface Message Procesor). IMP–ul era un Honeywell 316. Acest computer reprezenta începutul ARPANET – ului.

Routerele au multe din componentele hardware şi software pe care le găsim şi în alte computere: CPU, ROM, RAM şi sistem de operare.

Routerele reprezintă centrul reţelei. Utilizatorii obişnuiţi nu conştienti-zează prezenţa numeroaselor routere din reţeaua lor sau din internet. Ei vor să acceseze pagini web, să trimită mail–uri etc. indiferent că serverul accesat este în reţeaua lor sau într-o altă reţea oriunde în lume. În schimb personalul specializat în reţele ştiu că routerele sunt responsabile pentru înaintarea pachetelor dintr-o reţea în alta de la sursa iniţială până la destinaţie.

Un router conectează mai multe reţele, rezultă că are mai multe inter-feţe, fiecare aparţinând unei reţele IP diferite. Când un router primeşte un pachet IP pe o interfaţă, el determină ce interfaţă să folosească, să trimită pachetul către destinaţie. Interfaţa pe care o foloseşte routerul poate fi reţeaua destinaţiei pachetului, sau poate fi o reţea conectată la un alt router care este folosit pentru a ajunge la reţeaua de destinaţie. Fiecare reţea care se conectează la un router are nevoie de o interfaţă separată. Interfeţele sunt folosite pentru a conecta şi reţele LAN şi WAN. LAN–urile sunt de obicei reţele Ethernet care conţin dispozitive cum ar fi PC–urile, imprimante, servere.

WAN–urile sunt folosite pentru a conecta reţele pe o suprafaţă mai mare. De obicei o conexiune WAN este folosită pentru a conecta un LAN la ISP.

Routerele determină cea mai bună cale. Responsabilităţile primare a routelelor de a direcţiona pachetele pentru reţele locale sau la o distanţă sunt:

- determinarea celei mai bune căi de a trimite pachetele;

- înaintarea pachetelor către destinaţie.

Routerul foloseşte propria tabelă de rutare pentru determinarea reţelei optime în vederea înaintării pachetului.

Când un router primeşte un pachet, examinează adresa IP a destinaţiei şi caută în tabela de rutare o adresă de reţea care se potriveşte cel mai bine adresei destinaţiei.

Tabela de rutare include de asemenea interfaţa care va fi folosită pentru înaintarea pachetelor. Odată găsită o potrivire a routerului încapsulează pachetul IP, în cadrul legăturii de date al interfeţei de ieşire şi el este înaintat către destinaţie.

1.1. Determinarea rutei şi funcţiile de comutare

1.1.1. Formatul pachetului IP

Protocolul IP specificat în RFC 791 defineşte formatul pachetului IP.

Headerul pachetului IP are câmpuri specifice ce conţine informaţie despre pachet şi despre host–ul care trimite şi primeşte.

Câmpurile headerului pachetului IP sunt:

- versiunea care este pe 4 biţi, versiune predominantă (IPV4);

- lungimea headerului IP pe 4 biţi;

- tipul de serviciu;

- lungimea pachetului;

- identificarea;

- flags;