Cuprins
- ARGUMENT 4
- I.INTRODUCERE 6
- Capitolul II.
- PRINCIPIUL DE TRANSMITERE PRIN FIBRA OPTICA 7
- Capitolul III.
- TIPURI CONSTRUCTIVE DE FIBRE OPTICE 10
- Capitolul IV.
- CONECTAREA FIBRELOR OPTICE 14
- 4.1 Conectorii de tip FC/PC si FC/APC 15
- 4.2 O.T.D.R (Optical time Domain Reflectomer) 18
- 4.3 Backscatter (Dispersie –Imprastiere Inapoi) 19
- 4.4 Indicele de refractie 19
- 4.5 Evenimente non-reflective 20
- 4.6 Fenomenul de castig 20
- 4.7 Evenimente reflexive 21
- 4.8 Sfarsitul de fibra 21
- 4.9 Setari primare ale O.T.D.R 22
- DICTIONAR DE TERMENI
- FOLOSITI IN TRANSMISIILE PRIN FIBRE OPTICE 23
- BIBLIOGRAFIE 26
Extras din proiect
Argument
In fiecare zi, in fiecare moment, fiintele comunica intre ele, adica fac schimb de informatii. Comunicarea, informarea si mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acesti termeni au sensuri diferite in functie de domeniile care au drept scop comunicarea informatiei. Pentru specialistul din domeniul telecomunicatiilor, informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. El numeste prin comunicare - totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si receptionare a mesajului. Incepand cu secolul al XIX-lea, in urma descoperirii electricitatii si a undelor electromagnetice, a devenit posibila punerea in circulatie foarte rapid a informatiilor pe intreaga planeta. In 1837, S. Morse (1791-1872) a realizat un sistem care folosea curentul electric pentru transmiterea de mesaje codificate: telegraful. In 1876, G. Bell (1847-1922) a conceput un aparat electric care putea transmite glasul uman: telefonul. Alte cercetari au deschis calea telecomunicatiilor care nu mai folosesc firele. In 1888, H.Hertz (1857-1894) a demonstrat aceasta teorie: el a reusit sa produca unde electromagnetice invizibile si a stabilit ca au exact aceleasi proprietati ca lumina. Acestea sunt undele radioelectrice sau undele radio, pe care in mod obisnuit le mai numim si “unde hertziene”. Astazi, informatia poate circula pe diferite suporturi, in functie de cantitatea de informatie care trebuie transportata, de rapiditatea de transmisie si de distanta. Astfel, o comunicare telefonica poate sa circule prin fir pana la un centru local, apoi sa fie purtata pe cale undelor pana la un satelit sau orientata spre un cablu ca sa traverseze oceanul, pentru a-si incheia traseul tot prin fir. O informatie poate circula in orice loc dintr-un teritoriu cu conditia ca acesta sa dispuna de cai de comunicare. Toate aceste cai constituie o retea. Astfel, reteaua rutiera este formata din sosele si autostrazi legate intre ele prin intersectii si sensuri giratorii. Podurile suspendate si semnalele luminoase ajuta vehiculele care strabat retelele rutiere sa se orienteze si sa evite blocarile de circulatie. La fel, a fost necesara organizarea circulatiei informatiilor prin fir si pe calea undelor, adica crearea de diferite retele: reteaua de fire, reteaua hertziana, reteaua celulara, reteaua de sateliti. Toate aceste retele comunica intre ele. Reteaua hertziana asigura difuzarea pe calea undelor a emisiunilor de radio si de televiziune. Undele radioelectrice (sau hertziene) se transmit prin fascicule hertziene. Antenele care emit si receptioneaza aceste fascicule sunt amplasate pe turnuri inalte distribuite pe tot teritoriul care trebuie acoperit. Cand distantele sunt foarte mari, undele hertziene se transmit spre satelitii de telecomunicatii care le trimit pe Pamant. Reteaua celulara este o retea destinata telecomunicatiilor cu aparate mobile (de exemplu, telefoane portabile). Teritoriul in care opereaza este impartit in celule apropiate unele de altele, mai mari sau mai mici, in functie de intensitatea traficului. O data cu dezvoltarea informaticii au fost realizate retele de telecomunicatii care fac posibila circulatia rapida a unui numar foarte mare de informatii, sub forma de semnale digitale. Aceste informatii pot fi sunete, imagini statice sau in miscare, texte ori date informatice. Noile tehnologii multimedia transforma modul de comunicare intre fiintele umane. Printre altele, ele simplifica si imbunatatesc relatia dintre oameni si aparate. Cercetatorii elaboreaza noi tehnologii de comunicare, in incercarea de a perfectiona instrumentele multimedia care sunt folosite de tot mai multi oameni. Cercetarile urmaresc sa obtina miniaturizarea, simplificarea utilizarii si mobilitatea acestor tehnologii. Dezvoltarea explozivă a telecomunicaţiilor în ultimele decenii a fost însoţită de modificări multiple şi importante în tehnologiile de telecomunicaţii. Au apărut reţele de telecomunicaţii noi, au fost dezvoltate servicii noi de telecomunicaţii. Tehnologia comutatiei digitale, tehnologia comunicatiilor digitale, sau internetul sunt doar cateva dintre serviciile esentiale de telecomunicatii.
Piaţa de servicii de telecomunicaţii a impus în mare parte aceste inovaţii în telecomunicaţii. Se impune deja adaptarea reţelelor de telecomunicaţii la cerinţele utilizatorilor privind integrarea serviciilor, crearea unei reţele globale care să asigure unui utilizator acces la orice serviciu, mobilitate şi independenţă de terminal.
Dezvoltarea unui studiu pe telecomunicatii apare ca o necesitate, avand in vedere dinamica dezvoltarii in acest domenii.
Tema pe care mi-am ales-o FIBRE OPTICE doreste sa raspunda nevoi de cunoastere in acest domeniu foarte vast si in continua dezvoltare.In acest sens mi-am structurat lucrarea de atestat pe urmatoarele capitole:
Capitolul II Principiul de transmisie prin fibra optica in care m-am referit la sistemul de transmisie optic care este format din trei componente: sursa de lumină, mediul de transmisie şi detectorul.
In Capitolul III Tipuri constructive de fibre optice m-am referit la cele trei tupuri de cabluri:aeriene,subterane si indoor.Parametrii fibrelor subterane si indoor sunt la fel cu cele aeriene diferand numarul de fibre din tuburilor de protective.
In Capitolul IV. Conectarea fibrelor optice m-am referit in cate moduri se pot conecta fibrele. Acestea se pot conecta in trei moduri: primul mod consta in atasarea la capatul fibrei a unor conectori care se pot lega la un soclu pentru fibra, al doilea mod consta in imbinarea mecanica si in ultimul mod este de a imbina cele doua bucati de fibra pentru a forma o conexiune solida.
Lucrarea de fata a fost elaborata prin studiul celor mai recente aparitii in domeniul telecomunicatiilor si am urmarit totodata si atingerea competentelor tehnice specifice specializarii de “Tehnician in telecomunicatii”.
I.INTRODUCERE
Încă din cele mai vechi timpuri, omul a simţit nevoia de comunicare. La început s-au folosit cele mai simple mijloace, plecând de la comunicarea prin fum, zgomote de anumite intensităţi prin lovirea copacilor, combinaţii făcute cu torţe aprinse pe o matrice de 5x5, oglinzi simple făcute din pietre strălucitoare şi altele. Acestea au stat la baza comunicării între oamenii din trecut. Mergând în timp, în secolul XVIII, doctorul francez Claude Chappe a inventat o maşinărie formată din trei braţe mobile care putea fi văzută de la foarte mare distanţă şi care putea transmite o cantitate destul de mare de informaţie, prin combinările făcute de cele trei braţe. Aceasta a fost folosită cu succes în timpul revoluţiei franceze. În 1793 existau 15 astfel de staţii, întinse pe o distanţă de 230 Km. În jurul anului 1850, an în care a fost inventat telegraful morse, s-a renunţat la acest "telegraf optic". Spre sfârşitul secolului XIX Alexander Graham Bell a fost primul care a transmis informaţie, în sensul modern al cuvântului, modulând semnalul generat de vibraţiile unui "microfon", cu radiaţia razelor solare. El a reuşit să recepţioneze semnalul astfel modulat la 200m. În 1934, Norman R. French a patentat sistemul telefonului optic, bazându-se pe teoriile lui Bell şi Tyndall. Abia dupa 25 de ani, când tehnologia a avansat suficient, a fost posibilă realizarea practică a ideii lui French. În 1964 se atribuie Premiul Nobel pentru fizică lui Charles Townes, Nikolai Basov şi Alexandr Prokhorov pentru contribuţia la dezvoltarea laserului. Aşadar, pasul către sursa laser a fost făcut, şi nu mai ramânea decât inventarea unui mediu de propagare a acestei unde. În anul 1966, într-un articol aparut în Anglia sub semnatura lui Charles H. Kao şi George A. Hockham, se anunţa descoperirea unui tip de fibră de sticlă care permitea transferul de informaţie. În 1970, firma americană "Corning Glass Works" realizează practic un cablu de fibră optică cu indice în treaptă, care avea o atenuare mai mică de 20 dB/km, la o lungime de undă de 633 nm, şi care-l făcea să aibă aplicaţie în domeniul transmisiilor pe fibră optică. Primul sistem de fibră optică operaţional a fost instalat în SUA în anul 1977, an în care sistemul de transmisie pe fibră optică şi-a dovedit utilitatea.
CAPITOLUL II
PRINCIPIUL DE TRANSMITERE PRIN FIBRA OPTICA
Activitatea de telecomunicaţii se detaşează de celelalte domenii din cadrul sectorului infrastructură prin faptul că pe lângă gestionarea infrastructurii de telecomunicaţii se pot desfăşura activităţi ce pot aduce venituri importante prin închirierea capacităţilor disponibile de comunicaţii la mare distanţă şi în viitor chiar oferirea de servicii telefonice localităţilor din perimetrul căii ferate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- ATESTAT FIBRE OPTICE.doc
- FIBRE OPTICE power point.ppt