Măsurarea mărimilor fizico-chimice

Capitolul I

Argument

In viata de zi cu zi formulam si auzim intrebari de felul : Cat e ceasul?, Ce temperatura are?, Ce greutate are?, Cu ce viteza merge? etc.

Raspunsul la aceste intrebari rezulta dintr-o operatie de masurare (a timpului, a temperaturii, a fortelor, a lungimilor etc.)

Masurarea constituie azi o componenta esentiala a oricaror activitati umane deoarece furnizeaza informatii cantitative si calitative asupra aceea ce trebuie facut, incepand cu faza de proiectare si pana la evaluarea rezultatelor.

Stiinta care se ocupa cu determinarea si utilizarea unitatilor de masura, a sistemelor de unitati de masura, a mijloacelor de masurare, a metodelor de masurare, a normelor legale si administrative privind utilizarea acestora in toate domeniile activitatii umane se numeste metrologie.

Etimologic, cuvantul “metrologic” provine din limba greaca si inseamna “stiinta masurarilor” (“metro”-masura si “lagos”-stiinta).

Asigurarea uniformitatii masurarilor, adica masurarea cu aceeasi unitate de masura, indiferent de locul si momentul masurarii, sau de mijlocul de masurare utilizat, este o necesitate imperioasa pentru dezvoltarea si calitatea productiei industriale, a comertului , serviciilor si a oricaror tipuri de relatii contractuale, economice sau umane.

Precizia rezultatelor obtinute prin masurare poate fi influentata de numerosi factori , dintre care un rol deosebit il au mijloacele de masurare folosite si metode de masurare alese.

Alegerea corecta a metodelor si mijloacelor de masurare si control se fac tinandu-se seama de mai multi factori:

-precizia necesara masurarii;

-caracteristicile metrologice si economice ale mijlocului de masurare;

-forma si dimensiunile piesei;

-felul productiei-la productia de unicate se prefera mijloace de masurare universale, la productia in serie se aleg mijloace de masurare speciale, cum ar fi calibrele, iar pentru productia de masa sunt necesare mijloace de control si control automat.

Se are in vedere faptul ca productivitatea masurarii trebuie sa fie mai mare sau egala cu cea a prelucrarii astfel incat costul operatiilor sa fie cat mai mic cu putinta.

II.Masurarea densitatii

Densitatea p a unui corp este raportul dintre masa m si volumul M al corpului.

Densitatea se calculeaza cu relatia:

p=m/V.

Densitatea este o marime derivata ,unitatea de masura in SI fiind kilogram pe metru cub, kg/m³, kg•m(la -3).

Densitatea rekativa pr , reprezinta raportul dintre densitatea p a unui corp si densitatea p0 a unui corp de referinta aflat intr-o stare data.

Densitatea relativa se calculeaza cu relatia:

pr=p/ p0.

Pentru solide si lichide corpul de referinta este apa distilata in vid (fara urme de gaze) aflata la temperatura la care densitatea sa este maxima (4°C).Densitatea relativa rezulta din raportul numeric dintre masa corpului si masa unui volum egal cu apa distilata la 4°C.

Pentru gaze, corpul de referinta este aerul atmosferic uscat aflat in conditii normale (la temperatura de 273,15K si la presiune de 1 atm).

Densitatea unui corp se poate determina prin metode directe (cu ajutorul densimetrelor) si indirecte (cu ajutorul picnometrelor sau prin masurarea masei si a volumului).

III.Determinarea densitatii lichidelor cu ajutorul densimetrelor

Densimetrele sau aerometrele sunt instrumente pentru determinarea densitatii corpurilor aflate in stare lichida.

In mod curent denumirea de densimetre se atribuie instrumentelor cu ajutorul carora se masoara densitatea lichidelor, exprimata in gram pe centimetru cub g/cm³, iar denumirea de aerometre se atribuie instrumentelor folosite pentru masurarea concentratiei solutiilor, exprimata in procente de masa sau de volum, masurare care se bazeaza tot pe densitate.