Programator Universal pentru Microcontrolere PIC

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Programator Universal pentru Microcontrolere PIC.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 56 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Electronica

Cuprins

1. Introducere 5
1.1. Scurt istoric 5
1.2. Importanţa microcontrolerelor 7
1.3. Răspândirea în industrie 8
2. Microcontrolere PIC 8
2.1. Tipuri 9
2.1.1. Microcontrolere PIC pe 8-biti 9
2.1.2. Microcontrolere PIC pe 16-biti 10
2.2. Structură 11
2.2.1 Unitatea de memorie 11
2.2.2. Unitatea de procesare centrală 12
2.2.3. Magistrala de date 13
2.2.4. Unitatea intrare-ieşire 14
2.2.5. Comunicaţia serială 14
2.2.6. Unitatea timer 16
2.2.7. Watchdog - ul 16
2.2.8. Convertorul Analog - Digital 17
2.2.9. Programul 19
3. Logica şi arhitectura sistemului de dezvoltare 21
3.1. Arhitectura 21
3.2. Funcţiile sistemului 22
3.2.1. Funcţiile modulului de programare 22
4. Proiectarea şi realizarea programatorului universal PIC 24
4.1. Arhitectura fizică a modulului programator 24
4.2. Conectarea programatorului la aplicaţia ţintă 28
4.3. Prezentarea microcontrolerului PIC16F87X 29
4.3.1. Prezentare generală 29
4.3.2. Porturile I/O 33
4.3.3. Întreruperi 34
4.3.4. Modulul USART 35
4.4. Modulul de programare 35
4.4.1. Protocolul ICSP 35
4.4.2. Organizarea memoriei 39
4.4.3. Comenzile ICSP 41
4.4.4. Proceduri de programare 43
4.5. Protocolul de comunicare modul – PC şi comenzi 46
5. Aplicaţie 47
5.1. Rol 47
5.2. Convertorul D/A 47
5.3. Utilizarea convertorului D/A 51
6. Concluzii 51
7. Anexa 52
8. Bibliografie 57

Extras din document

1. Introducere

Circumstanţele în care ne găsim astăzi în domeniul microcontrolerelor şi-au avut începuturile în dezvoltarea tehnologiei circuitelor integrate. Această dezvoltare a făcut posibilă înmagazinarea a sute de mii de transistoare într-un singur cip. Aceasta a fost o premiză pentru producţia de microprocesoare, şi primele calculatoare au fost făcute prin adăugarea perifericelor ca memorie, linii intrare-ieşire, timeri şi altele. Următoarea creştere a volumului capsulei a dus la crearea circuitelor integrate. Aceste circuite integrate conţin atât procesorul cât şi perifericele. Primul cip conţinând un microcalculator a devenit cunoscut ca microcontroler.

1.1. Scurt istoric

În anul 1969 o echipă de ingineri japonezi de la compania BUSICOM sosesc în Statele Unite cu cererea ca unele circuite integrate pentru calculatoare să fie făcute folosind proiectele lor. Propunerea a fost făcută către INTEL, iar Marcian Hoff a fost desemnat responsabil cu acest proiect. Pentru că el era cel ce avea experienţă în lucrul cu un calculator (PC) PDP8, i-a venit să sugereze o soluţie diferită fundamental în locul construcţiei propuse. Această soluţie presupunea că funcţionarea circuitului integrat este determinată de un program memorat în el. Configuraţia ar fi fost mult mai simplă, dar aceasta ar fi cerut mult mai multă memorie decât ar fi cerut proiectul propus de inginerii japonezi. Cu toate că inginerii japonezi au încercat să caute o soluţie mai simplă, ideea lui Marcian a câştigat, şi a luat naştere primul microprocesor. În transformarea unei idei într-un produs finit, Frederico Faggin s-a transferat la INTEL, şi doar în 9 luni a reuşit să scoată un produs din prima sa concepţie. INTEL a obţinut drepturile de a vinde acest bloc integral în 1971. În primul rând ei au cumpărat licenţa de la compania BUSICOM care nu au avut idee ce comoară avuseseră. În timpul acelui an a apărut pe piaţă un microprocesor numit 4004. Acela a fost primul microprocesor de 4 biţi cu viteză 6000 operaţii pe secundă. Nu mult după aceea, compania americană CTC a cerut de la INTEL şi de la Texas Instruments să facă un microprocesor pe 8 biţi pentru folosinţă în terminale. Cu toate că CTC a renunţat la această idee până la sfârşit, INTEL şi Texas Instruments au continuat să lucreze la microprocesor şi în aprilie 1972 a apărut pe piaţă primul microprocesor de 8 biţi sub numele de 8008. Putea să adreseze 16Kb de memorie şi avea 45 de instrucţiuni şi viteza de 300.000 de operaţii pe secundă. Acel microprocesor a fost predecesorul tuturor microprocesoarelor de astăzi. INTEL au continuat dezvoltările lor până în aprilie 1974 şi au lansat pe piaţă microprocesorul de 8 biţi sub numele de 8080 ce putea adresa 64Kb de memorie şi avea 75 de instrucţiuni, iar preţul începuse de la 360$.

Motorola, şi-au dat seama repede ce se întâmpla, aşa că au lansat pe piaţă un microprocesor de 8 biţi 6800. Constructor şef era Chuck Peddle şi pe lângă microprocesorul propriu-zis, Motorola a fost prima companie care să facă alte periferice ca 6820 şi 6850. La acel timp multe companii au recunoscut marea importanţă a microprocesoarelor şi au început propriile lor dezvoltări. Chuck Peddle părăseşte Motorola pentru a se muta la MOS Technology şi continuă să lucreze intensiv la dezvoltarea microprocesoarelor.

MOS Technology încetează de a mai produce 6501 dar continuă să producă 6502. 6502 este un microcontroler pe 8 biţi cu 56 de instrucţiuni şi o capabilitate de adresare directă de 64Kb de memorie. Datorită costului scăzut, 6502 devine foarte popular, aşa că este instalat în calculatoare ca: KIM-1, Apple I, Apple II, Atari, Comodore, Acorn, Oric, Galeb, Orao, Ultra şi multe altele.

Federico Faggin părăseşte INTEL, şi îşi porneşte propria sa companie Zilog Inc.

În 1976 Zilog anunţă Z80. În timpul creării acestui microprocesor, Faggin ia o decizie crucială. Ştiind că un mare număr de programe fuseseră dezvoltate pentru 8080, Faggin îşi dă seama că mulţi vor rămâne fideli acelui microprocesor din cauza marii cheltuieli care ar rezulta în urma refacerii tuturor programelor. Astfel el decide că un nou microprocesor trebuie să fie compatibil cu 8080, sau că trebuie să fie capabil să execute toate programele care deja fusese scrise pentru 8080. În afară acestor caracteristici, multe altele noi au fost adăugate, aşa că Z80 a fost un microprocesor foarte puternic la vremea lui. Putea adresa direct 64Kb de memorie, avea 176 instrucţiuni, un număr mare de registre, o opţiune incorporată pentru reîmprospătarea memoriei RAM dinamice, o singură sursă, viteză de lucru mult mai mare etc. Z80 a fost un succes mare şi toată lumea a făcut conversia de 8080 la Z80.

1.2. Importanţa microcontrolerelor

Microcontrolerul diferă de un microprocesor în multe feluri. În primul rând şi cel mai important este funcţionalitatea sa. Pentru a fi folosit, unui microprocesor trebuie să i se adauge alte componente ca memorie, sau componente pentru primirea şi trimiterea de date. Pe scurt, aceasta înseamnă că microprocesorul este inima calculatorului. Pe de altă parte, microcontrolerul este proiectat să fie toate acestea într-unul singur. Nu sunt necesare alte componente externe pentru aplicarea sa pentru că toate perifericele necesare sunt deja incluse în el. Astfel, economisim timpul şi spaţiul necesare pentru construirea de aparate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Programator Universal pentru Microcontrolere PIC.doc

Alte informatii

Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureş Catedra de inginerie electrică