Programele de diagnosticare

Istoricul calculatorului

Calculatorul este un ansamblu de sisteme mecanice, elcetromagnetice, electronice destinate prelucrări informatice.

Evoluţia sistemelor de calcul

GeneratiaI 1945-1955 -Aceste calculatoare dispun numai de echipamente hard şi au la bază tuburi electronic si numeric pe tambur magnetic

Utilizatorul introduce programul codificat, binar sau hexazecimal în memorie de la o consolă sau panou,apoi lansează panoul în execuţie şi vizualizează rezultatele şi eventual îl depanează.

GeneraţiaII 1956- 1963 -Apare o data cu apariţia tranzistorului, în acelaş timp apare şi cititorul de cartele banda magnetică şi imprimanta.

Apar primele rutine de interfaţă numite şi drivere care asigură legătura dintre dispozitivul de intrare, ieşire, memorie.

Apar primele produse soft prin care se revoluţionează programarea.

GeneraţiaIII 1946-1981 -Apar circuitele integrate.Memoria este pe semiconductor, discuri magnetice.Apar limbaje de nivel foarte inalt(Pascal).

GeneraţiaIV 1981-1989 -Apar circuite integrate pe scară largă şi foarte largă. Discuri optice

3n 1981 I.B.M. a lansat microcalculatorul, o masina destinată birourilor şi capabilă să prelucreze informaţia pentru o singură persoană denumindu-l IBM Personal Computer(PC)

GeneraţiaV 1989-2007 -Calculatoarele sunt construite cu circuite integrate pe scară extrem de largă, iar memoria este realizată prin arhitecturi paralele.

Apar şi alte compani care realizează calculatoare personale compatibile cu I.B.M. Compatibilitatea acestora presupune ca aceste calculatoare sa fie bazate pe aceasi tehnologie şi pot rula pe aceleaş programe.

Hardul reprezintă părţile componente ale calculatorului.

Softul reprezintă informţiile, programele care sunt rulate pe calculator.programele sunt formate din instrucţiuni codificate care transmit hardului cum să prelucreze informaţiile.

Clasificarea calculatoarelor:

-numerice

-analogice

-hibride

Calculatoarele numerice

Aceste sunt sisteme de calcul care primesc, prelucrează şi transmit informaţii codificate sub formă numeric binară. Prelucarea automată a datelor pe cale electronicpă a datelor presupune că toate componentele unui calculator numeric sunt circite electronice integrate ceea ce asigură o viteza mare de funcţionare, volum redus de echipamente şi sigurnţă. Un ansamblu numeric poate fi programat sa rezolve orice problemă.

Calculatoarele analogice

Ele sunt sisteme de calcul în care pot fi stabilite relaţii matematice dinainte prescrise între variabile continue ale unui sistem fizic. Variavilile pot fi de orice matura fizică măsurabilă. Marimile corespunzatoare condiţiilor iniţiale ale problemelor de rezolvat se introduc sub formă unor tensiuni electrice care sunt prelucrate având ca rezultat tensiuni electrice variabile în timp ce sunt prezentate utilizatorului prin intermediul unui instrument indicator.

Calculatoare hibride

Hibridele sunt formate dintre calculator analogic cuplat cu un calculator numeric, de regulă calculatoril numeric va fi un calculator de mica capacitate dar cu memorie suficientă pentru a păstra datele necesare ce vor fi plecat.Comunicare dintre ce doua calculatoare ale uni sistem hibrid se face cu ajutorul convertoarelor analog-numeric şi numeric-analog. Unitatea de comandă şi control preimeşte instrucţiunile de la memorie, l-e interpretează şi emit comenzi către unitatea aritmetricologică şi memorie. Unitatea aritmetricologică are rolul de a executa operţiile care sunt furnizate din memorie unde va depune şi rezultatul operaţiilor dupa execuţia acestora.

Capitolul I

Programele de diagnosticare

Pentru calculatoarele personale compatibile PC sunt disponibile mai multe tipuri de programe de diagnosticare. Aceste programe, dintre care unele sunt livrate la cumpărarea sistemului, îi ajută pe utilizatori să localizeze multe dintre problemele datorate componentelor calculatorului, iar în multe cazuri, aceste programe pot face cea mai mare parte a muncii pentru depistarea componentei defecte. Sunt disponibile trei programe de localizare a defecţiunilor. în ordinea complexităţii şi a puterii, programele de diagnosticare pot fi cuprinse într-una din următoarele trei categorii:

POST. Power-On Self Test este un program de autotest, lansat la fiecare punere sub tensiune a oricărui calculator.

Programe de diagnosticare furnizate de producător. Mulţi dintre producătorii de marcă, cum ar fi IBM, Compaq, Hewlett Packard şi alţii, realizează programe de diagnosticare speciale, destinate expres sistemelor proprii. Aceste programe conţin o serie de teste care exami¬nează complet întregul sistem. Programele generale de test IBM se află pe discheta cu date tehnice a sistemelor PS/2 sau pe discheta cu teste avansate, care însoţeşte celelalte sisteme. De asemenea, atât Compaq, cât şi Hewlett Packard livrează programe de diagnosticare destinate specialiştilor care le depanează sistemele. Aceste programe pot fi descărcate dintr-un sistem BBS sau pot fi achiziţionate direct de la producător. Alţi producători, cum ar fi Gateway sau Dell, livrează versiuni simplificate, adaptate produselor lor ale pachetelor de diagnosticare de pe piaţă.

- Programe de diagnosticare de pe piaţă. Există programe de diagnosticare generale, destinate calculatoarelor personale de orice tip. Printre aceste programe se numără Norton Utilities (Symantec), MicroScope (Micro 2000), Qa-Plus (Diagsoft), PC-Technician (Windsor Technologies) şi altele. în acest capitol, vor fi prezentate programe produse de numeroase alte firme.

Pentru testarea şi depanarea sistemelor, mulţi operatori de calculatoare utilizează primul şi ulti¬mul dintre aceste trei tipuri de programe: testele POST şi pachetele de programe furnizate de terţi.

Programele de diagnosticare furnizate de producător sunt uneori scumpe, dar ele sunt complete şl dau rezultate foarte bune în cazul sistemelor pentru care au fost create.