Proiectarea Stabilizatorul de Tensiune BA723

PROIECTAREA STABILIZATORULUI DE

TENSIUNE CU CIRCUIT INTEGRAT ²A723

Circuitul integrat ²A723 este utilizat la realizarea stabilizatoarelor de tensiune de putere mica (fara tranzistor de reglare extern) si de putere medie (cu tranzistor de reglare extern) [16], [17], [18], [20]. Necesitatea tranzistorului extern este evidenta pentru cazul când trebuie realizat un curent de sarcina mA (curentul maxim de iesire al circuitului integrat ²A723 este de 150 mA). În cazul curentilor de sarcina mai mici decât acesta, necesitatea tranzistorului extern se stabileste numai dupa calculul puterii disipate maxime pe circuitul integrat.

În fig. 1 se prezinta schema bloc a circuitului, iar în fig. 2 conexiunile la capsula. În fig. 1 este indicata numerotarea terminalelor pentru ambele tipuri de capsule (în paranteze pentru T0.100).

Circuitul se utilizeaza ca stabilizator de tensiune pozitiva si stabilizator de tensiune negativa, ambele în regim normal sau în regim flotant (pentru tensiuni mari) [16], [17], [18]. Dintre aplicatiile date în literatura de specialitate pentru circuitul integrat ²A723, cea mai raspândita în practica este aceea de stabilizator de tensiune pozitiva cuprinsa între 2...33 V. O tensiune de 37 V cât citeaza cataloagele nu se poate obtine practic cu un redresor cu si în conditiile variatiei tensiunii retelei. În fig. 3, 4 si 5 se prezinta trei variante de stabilizator de tensiune pozitiva fara tranzistor de reglare extern:

- stabilizator de tensiune cuprinsa între 2...6,8 V (Urefmin);

- stabilizator de tensiune cuprinsa între 7,5 (Urefmax)...33 V;

- stabilizator de tensiune variabila cuprinsa între 2,2... 33 V (cu cele doua extreme cuprinse în cele doua domenii de mai sus).

Fig. 1  Structura circuitului integrat ²A723

Fig. 2  Capsulele circuitului integrat ²A723

În cazul particular când este necesara o sursa fixa de tensiune cuprinsa între Urefmin si Urefmax se poate utiliza circuitul din fig. 5. Tensiunea de iesire nu se poate coborî sub 2 V, deoarece amplificatorul nu functioneaza normal cu o tensiune mai mica decât 2 V la fiecare din intrari.

Tensiunea de referinta, pentru un curent de 1 mA consumat de la iesirea respectiva, este cuprinsa între 6,8...7,5 V, având o valoare tipica de 7,15 V. De aceasta dispersie trebuie tinut cont la proiectare, în cazul surselor de tensiune fixa, tensiunea de iesire U8 nu rezulta în general de valoarea impusa, fiind necesara fie o ajustare a uneia din rezistentele divizorului R1, R2, fie intercalarea între acestea a unei rezistente semireglabile Rv. Dupa ajustarea experimentala este posibila înlocuirea divizorului cu doua rezistente fixe (ceea ce la o productie de serie nu se justifica). În cazul surselor de tensiune variabila reglabila rezistenta Rv este absolut indispensabila.

Schema din fig. 3 poate furniza o tensiune U8=2...6,8 V. În acest scop se aplica la intrarea neinversoare a amplificatorului de eroare o parte din tensiunea de referinta divizata corespunzator. Condensatorul CF (de obicei ceramic de 10...100nF, dar poate fi si electrolitic, pâna la 5 ¼F) are rolul de filtraj, reducând zgomotul ce apare în tensiunea de referinta Uref si prin aceasta zgomotul tensiunii stabilizate U8.