Protocoale de Securitate

Arta de a sparge cifruri se numeşte criptanaliză (ctyptanafysis). Arta de a concepe cifruri (criptografia) şi cea de a le sparge (criptanaliza) sunt cunoscute sub numele colectiv de criptologie

1.1.Cifrurile cu substituţie

într-un cifru cu substituţie fiecare literă sau grup de litere este înlocuit(ă) pentru deghizare cu altă literă sau grup de litere. Unul dintre cele mai vechi cifruri cunoscute este Cifrul lui Caesar

1.2.Cifrurile cu transpoziţie

Cifrurile cu substituţie păstrează ordinea simbolurilor din textul clar, dar le deghizează. Spre deosebire de acestea, cifrurile cu transpoziţie {transposition ciphers) reordonează literele, dar nu le deghizează.

1.3.Chei acoperitoare

în primul rând alegeţi un şir aleatoriu de biţi pe post de cheie. Apoi convertiţi textul clar într-un şir de biţi, de exemplu folosind reprezentarea ASCII. în final, calculaţi XOR între cele două şiruri, bit cu bit. Textul cifrat rezultat nu poate fi spart, deoarece orice text clar posibil este în mod egal un probabil candidat.

1.4. Algoritmi cu Cheie Secretă

Criptografia modernă utilizează aceleaşi idei de bază ca şi criptografia tradiţională, transpoziţia şi substituţia, dar accentul este diferit. Tradiţional, criptografii foloseau algoritmi simpli şi se bazau pe chei foarte lungi pentru securitatea lor. în zilele noastre este adevărat contrariul: obiectivul este de a face algoritmii de criptare atât de complecşi şi ireversibili, încât, chiar dacă un criptanalist achiziţionează cantităţi imense de text cifrat la alegerea sa, el să nu fie capabil să facă ceva cu ele

Capitolul 2:Metode utilizate la atacarea retelelor

2.1. Scanning (scanarea)

Scanarea unei reţele poate fi privită din două puncte de vedere.

în primul rînd, scanarea poate fi procesul prin care sînt transmise informaţii către dispozitivele din reţea pentru a primi un răspuns cît mai explicit din partea acestora, răspuns în baza căruia să poată fi identificată structura reţelei. în al doilea rînd, scanarea poate presupune identificarea vulnerabilităţilor existente într-o reţea cu scopul de a le

elimina/reduce.

în majoritatea cazurilor, atacatorul nu cunoaşte structura şi/sau topologia reţelei pe care doreşte să o compromită sau să o atace.

Prima etapă constă în culegerea de informaţii cu scopul de a schiţa harta reţelei (network mapping).