Redresoare

Redresoarele se folosesc in sistemele electrice cu surse de curent alternativ si receptoare de curent continuu in scopul stabilirii legaturii si al controlului puterii (fig. 1). In literatura de specialitate, ele sunt definite ca elemente care transforma curentul alternativ in curent continuu.

Principalele elemente ale redresoarelor rezulta din schema structurala data in figura 1. Fata de structura prezentata in figura 1,a redresoarele utilizate in practica pot avea o structura mai simpla sau mai complexa Astfel, se utilizeaza redresoare necomandate care constau doar din comutatorul K, precum si redresoare care contin in plus, fata de elemente date in figura 1,b elemente de reglare, protectie si supraveghere.

Redresoarele pot fi fara sau cu transformator. Cele fara transformator se caracterizeaza prin simplitate, gabarit mic si pret de cost redus. Desi prezinta aceste avantaje, redresoarele fara transformator sunt utilizate pe scara redusa. Introducerea transformatorului in circuitul energetic al redresoarelor permite rezolvarea urmatoarelor probleme: transformarea tensiunii sursei, astfel incat sa fie in concordanta cu tensiunea receptorului; transformarea numarului de faze (marirea numarului de faze) in scopul ,,netezirii" tensiunii si a curentului redresat; obtinerea punctului de nul pentru circuitele de redresare cu conexiunea in stea ; izolarea retelei de c.a. de reteaua de c.c.; imbunatatirea formei curentului primar; realizarea redresoarelor cu scheme de redresare complexe.

Fig. 1: Referitoare la functia si structura redresoarelor.

CAPITOLUL III

REDRESOARE SIMPLE

In fig. 2 sunt reprezentate schemele electrice ale redresoarelor simple mai des utilizate in practica. Pornind de la aceste scheme de redresare sim¬ple, de baza, se obtin schemele de redresare complexe. in figura 3 sunt date câteva exemple de scheme de redresare complexe. Dupa cum rezulta din figura 3, schemele de redresare complexe se obtin astfel: infasurarile secundare ale unuia sau mai multor transformatoare se împart in câteva grupe separate, care nu au legaturi electrice interioare intre ele ; la fiecare grupa de infasurari se leaga ventile electrice astfel incit sa formeze un redresor simplu de sine statator, denumit sectie de redresare ; sectiile de redresare se leaga intre ele in serie sau in paralel. Schemele de redresare complexe prezinta urmatoarele avantaje: micsoreaza pulsatia tensiunii redresate; imbunatatesc gradul de utilizare a ventilelor.

Redresoarele pot fi impartite in doua mari clase: 1 — redresoare cu un singur tact, denumite si redresoare monoalternante sau redresoare cu conexiune in stea (fig. 2, a, b, d, f); 2 — redresoare cu doua tacte sau redresoare punte (fig. 2, c, d), Redresoarele cu un singur tact se caracterizeaza prin aceea ca fiecare faza a sursei de energie este parcursa de curent, numai o data, in decursul unei perioade. La redresoarele punte, fiecare faza a sursei de energie este parcursa de curent, in ambele semialternante.

La redresoarele de mare putere, se utilizeaza grupe de ventile legate in serie si in paralel (fig. 3). O grupa de ventile legate in serie care îndeplineste rolul unui ventil formeaza o ramura de ventile, iar mai multe ramuri de ventile legate in paralel si care îndeplinesc functia unui ventil se numesc brate de ventile.