Rețeaua GSM

INTRODUCERE

Sistemul de telefonie celulara pan-european, cunoscut sub denumirea GSM (sistem global de telecomunicatii mobile - Global System for Mobile Communica-tions), a inceput sa fie utilizat din anul 1991.

Modul in care a fost conceput standardul GSM reprezinta un exemplu de implicare a unui numar mare de state europene in conceperea si realizarea unui sistem complex de telecomunicatii.

Dezvoltarea unor sisteme de radiotelefonie celulara a devenit posibila in 1979 cand la Conferinta mondiala a administratiei radio (WARC) s-au alocat domenii de frecventa pentru serviciul de telefonie celulara mobila. De la acea data, in Europa s-au dat in exploatare mai multe retele analogice (NMT-1981, Cellnet-1985 etc). In 1982, CEPT a constituit un comitet, Grupul Special pentru comunicatii Mobile, pe scurt GSM, cu scopul de a verifica daca domeniul de frecventa alocat in 1979 este folosit numai in acest scop si pentru a coordona proiectele pentru o retea celulara pan europeana, retea care initial a primit, in mod simbolic, numele comitetului: GSM.

In anul 1990, comitetul primeste responsabilitatea de a adapta specificatiile GSM in domeniul de frecventa 1,8GHz, definind astfel reteaua DCS1800 (Digital Cellular System) precum si de a dezvolta generatia de comunicatii post-GSM denumita UMTS (Universal Mobile Telecommunications System).

Din 1993 reteaua acopera capitalele si aeroporturile, iar din 1995 deserveste si coridoarele care leaga marile orase precum si mari suprafete din teritoriile tarilor re-spective.

GSM a permis realizarea unei capacitati de 5-10 ori mai mare fata de capaci-tatea retelor celulare analogice.

Acest spor s-a datorat mai multor mecanisme:

1. Inlocuirea transmiterii semnalului vocal prin modulatie de frecventa, cu transmiterea prin modulatie numerica. Transmiterea numerica este mult mai rezistenta la interferente si permite reducerea distantei relative de reutilizare a frecventelor.

2. Introducerea controlului puterii la emisie, a saltului de frecventa (FH) si a emisiei discontinue (DTX) care permit controlul interferentelor in retea.

3. Folosirea metodei de acces TDMA, implementata pe mai multe purtatoare radio, reduce timpul de transfer intre celule, prin implicarea terminalului mobil. Ast-fel, devine posibila utilizarea microcelulelor (celule cu raza sub 2km), care aduc o sporire suplimentara a capacitatii.

Reteaua GSM este conceputa ca o retea inteligenta (IN - Intelligent Network). Retelele de radiocomunicatii mobile numerice, din care face parte si GSM ca stan-dard european, dispunand de o mare varietate de mesaje de semnalizare, simplifica si imbunatatesc functiile legate de mobilitate. Aceasta se realizeaza prin procedeele de localizare si inregistrare automata in retea.

Sistemul GSM are la baza standardele definite pentru servicii, interfete intre functii/subsisteme si arhitectura protocolului de Coferinta Europeana pentru Posta si Telecomunicatii CEPT (Conference Europeene des Postes et Telecommunications). Spre deosebire de alte retele celulare, care ofera numai standardele pentru interfata radio si interferentele cu alte retele, in cazul GSM, sunt definite toate interferentele. Specificatiile concrete ale sistemului sunt elaborate de Institutul European de stan-darde in Telecomunicatii, ETSI (European Telecommunications Standards Institute).

GSM este descris in 161 de recomandari care se intind pe mai bine de 6000 de pagini. Respectarea acestora garanteaza:

- functionarea oricarui tip de echipament mobil in orice retea GSM;

- interconectarea corecta a echipamentelor si programelor livrate de diferiti

fabricanti.