Rolul nivelului fizic - medii de transmisie, echipamente de transmisie a datelor

INTRODUCERE

Proiectul dat are ca scop analiza tematicii rolului nivelului fizic al modelului de referința OSI, rolul acestui nivel , mediile de transmisiune a informației cît și echipamentele pentru transmisie a informațiilor.

Primele trei capitole sunt teoretice și divizează tema proiectului în trei părți pentru o mai bună înțelegere.

Capitolul 1 – capitol introductiv ce conține informații generale/fundamentale despre rețelele de calculatoare cît și rolul nivelului fizic în cadrul modelului de referința OSI.

Capitolul 2 are descris mediile utilizate în rețele de calculatoare pentru transmisia datelor precum și unele caracteristici ale acestora.

Capitolul 3 are descris la general unele echipamente de rețea utilizate în rețelele de calculatoare.

Capitolul 4 are ca scop dezvoltarea abilitaților practice ale studentului ce a efectuat proiectul, în domeniul rețelelor de calculatoare.Sarcina practică dată spre rezolvare are ca scop accesarea unei pagini web , creată individual de către fiecare student (care conține numele și prenumele acestuia precum și grupa academică) , aflată pe un server din rețeaua creată de pe fiecare dispozitiv terminal din rețea și configurarea echipamentului necesar pentru aceasta.

1 REȚELE DE COMUNICAȚII.NOȚIUNI GENERALE

O rețea de calculatoare (engleză: computer network) leagă între ele o mulțime mai mică sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilitățile sau resursele unui alt calculator conectat la aceeași rețea. De obicei este nevoie de măsuri de restricție/siguranță a accesului.[2]

Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare și deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri metalice și de fibră optică, chiar submarine, și terminând cu legături fără fir prin unde radio cum ar fi Wi-Fi, WiMAX sau Bluetooth, prin raze infraroșii ca de ex. IrDA sau prin intermediul sateliților.[2]

Reţelele pot fi de dimensiuni, tipuri şi forme diferite ,iar în calitate de medii de transmisiune pot servi medii cablate: cablu de cupru, fibra optică sau prin eter : radiaţii infraroşii, microunde sau sateliţi de comunicaţii. [1]

Reţelele de calculatoare au devenit absolut necesare, permiţând utilizatorilor accesul la o mai mare diversitatea de resurse (informaţii şi aplicaţii), constituind un mediu rapid de comunicare. Printre avantajele acestora se pot enumera:

- part ajarea resurselor – prin care echipamentele şi în special datele sunt disponibile pentru oricine din reţea, indiferent de localizarea fizică a utilizatorului;

- accesul la inform aţie de la distanţă - care poate lua diferite forme, de la accesul la programe până la accesul la baze de date la distanţă (rezervări de locuri, operaţiuni bancare etc.);

- comunicaţii interpersonale – care pot lua forma de mesaje de e -mail, întâlniri virtuale, instruire la distanţă; - divertismentul interactiv – jocuri, vide -on-demand, realitate virtuală partajată.

Deşi nu există o taxonomie generală în care pot fi încadrate toate reţelele de calculatoare, două criterii sunt forte importante şi anume: tehnologia de transmisie şi scara (di mensiunea) la care operează reţeaua.

Din punct de vedere al tehnologiei de transmisie, reţelele de calculatoare pot fi împărţite în două categorii:

- reţele de difuzare ;

- reţele punct-la-punct ;

Reţelele de difuzare au un singur canal de comunicaţii care este împărţit de toate maşinile din reţea. Orice maşină poate transmite mesaje scurte sau pachete, care sunt primite de celelalte maşini. Un câmp din mesaj sau pachet specifică maşina căreia îi este adresat mesajul. Dacă pachetul îi este adresat, o maşină prelucrează pachetul, altfel pachetul este ignorat. Sistemele cu difuzare permit în general şi adresarea unui pachet către toate destinaţiile, prin utilizarea unui cod special în câmpul adresă. Un sistem cu difuzare suportă, de asemene a, tr ans misia l a un subset de m aşini, o peraţie cunoscută sub numele de trimitere multiplă.

Reţelele punct-la-punct dispun de numeroase conexiuni între perechi de maşini individuale. Pentru a ajunge de la sursă l a destinaţie în acest tip de reţea, un pachet ar putea fi nevoit să treacă prin mai multe maşini intermediare. Datorită faptului că sunt disponibile trasee multiple, cu lungimi diferite, algoritmii de dirijare a pachetelor sunt foarte importanţi.

Din punct de vedere al mărimii, reţelele de calculatoare se pot împărţi în:

- reţele locale (cu distanţe de interconectare a calculato arelor de la 10 metri până la max1 km);

- reţele metropolitane (de la 1 km până l a maxim um 10 km);

- reţele larg răspândite geografic (distanţă m ai m are de 10 km) ;

- Internetul – creat prin interconectarea mai multor reţele.[1]