Sistem de urmărire a consumului de combustibil pe o flotă auto

1. Introducere

Telematica este acea disciplină științifică și tehnologică care analizează și implementează serviciile și aplicațiile care folosesc atât sistemele informatice cât și sistemele de telecomunicație, ca rezultat al uniunii ambelor discipline.

Telematica este un domeniu interdisciplinar care cuprinde telecomunicațiile , tehnologiile vehiculelor, transportul rutier , siguranța rutieră , ingineria electrică (senzori, instrumente, comunicații fără fir etc.) și informatica (multimedia, internet etc.). Telematica poate implica oricare din următoarele: - tehnologia de trimitere, primire și stocare a informațiilor prin intermediul dispozitivelor de telecomunicații, în combinație cu efectuarea controlului asupra obiectelor la distanță - utilizarea integrată a telecomunicațiilor și informaticii pentru aplicarea în vehicule și controlul vehiculelor în mișcare - tehnologie globală de sisteme de navigație prin satelit integrate cu tehnologia computerelor și a comunicațiilor mobile în sistemele de navigație auto - utilizarea unor astfel de sisteme în vehiculele rutiere , denumită și telematică a vehiculelor Prin intermediul proiectului realizat dorim sa scoatem in evidenta rezultatele ce pot fi obtinute de un sistem telematic ce utilizeaza platforma arduino rezultate ce reies din urma masuratorilor dintr-un rezervor de combustibil. Pentru a emula rezervorul am apelat la un bidon de 5l de apa, iar masuratorile nivelului de combustibil, in cazul nostru al apei se realizeaza cu doi senzori ultrasonici ce ofera distanta dintre lichid

si acestia, un senzor de umiditate si temperatura pentru a face corectia distantei senzorilor ultrasonici deoarece in functie de mediul unde se fac masuratorile viteza sunetului folosita pentru calcularea distantei va fi diferita. Pentru a afisa nivelul de inclinare al rezervorului fata de axul drumlui se foloseste un accelerometru cu 3 axe, acesta ofera informatii legate de inclinarea pe azimut si pe zenit.

2. Schema bloc proiect

3. Istoric Arduino Arduino este o companie open-source care produce atât plăcuțe de dezvoltare bazate pe microcontrolere, cât și partea de software destinată funcționării și programării acestora. Pe lângă acestea include și o comunitate uriașă care se ocupă cu creația și distribuirea de proiecte care au ca scop crearea de dispozitive care pot sesiza și controla diverse activități sau procese în lumea reală. Proiectul este bazat pe designul plăcilor cu microcontroler produse de câțiva furnizori, folosind diverse tipuri de microcontrolere. Aceste plăci pun la dispoziția utilizatorului pini I/O, digitali și analogici, care pot fi interfațați cu o gamă largă de plăcuțe numite scuturi (shield-uri) și/sau cu alte circuite. Plăcile au interfețe de comunicații seriale, inclusiv USB pe unele modele, pentru a încărca programe

din calculatorele personale. Pentru programarea microcontrolerelor, Arduino vine cu un mediu de dezvoltare integrat(IDE) bazat pe proiectul Processing, care include suport pentru limbaje de programare ca C și C++. Primul Arduino a fost lansat în 2005, având ca țintă asigurarea unei soluții ieftine și simple pentru începători și profesioniști spre a crea dispozitive capabile să interacționeze cu mediul, folosind senzori și sisteme de acționare. Cele mai comune exemple sunt dispozitivele pentru utilizatorii începători precum: roboții simpli, termostatele și/sau detectoarele de mișcare. Plăcuțele Arduino sunt disponibile comercial sub formă preasamblată sau sub forma unor kituri de asamblat acasă (do-it-yourself). Specificațiile schemelor sunt disponibile pentru orice utilizator, permițând oricui să fabrice plăcuțe Arduino. Adafruit Industriesestimase la mijlocul anului 2011 că peste 300.000 de plăcuțe oficiale Arduino au fost produse, iar în 2013 700.000 de plăcuțe oficiale erau în posesia utilizatorilor. Arduino a început în 2005 ca un proiect al unui student al Institutului de Interacțiune a Designului din Ivrea, Italia. La acea vreme studenții foloseau o plăcuță de dezvoltare BASIC Stamp care costau 100 de dolari, ceea ce era considerat foarte scump pentru studenți. Massimo Banzi, unul dintre fondatori, era student la Ivrea. Numele "Arduino" provine de la un bar din Ivrea, locul unde o parte din fondatori obișnuiau să se întâlnească. Studentul columbian Hernando Barragîn a creat platforma de dezvoltare Wiring care a servit ca bază pentru Arduino. După finalizarea platformei Wiring, mai multe versiuni, mai light și mai ieftine, au fost create și puse la dispoziția comunităților open-source. Din echipa inițială Arduino au făcut parte Massimo Banzi, David Cuartielles, Tom Igoe, Gianluca Martino și David Mellis.

3.1. Hardware

Una dintre primele plăcuțe Arduino cu interfață de comunicații serială RS-232 (stânga sus) și un microcontroler Atmel ATmega8(cu negru, dreapta jos); Cei 14 pini digitali de intrare/ieșire sunt localizați în partea de sus, iar cele 6 intrări analogice sunt pe partea dreaptă, jos sub microcontroler.