Sisteme de Alarmare în Caz de Efracție

1.DESCRIERE GENERALĂ

Sistemele de alarmare in caz de efracţie sunt un echipament standard in magazine si alte întreprinderi, dar devin din ce în ce mai des întâlnite și în domeniul privat al locuințelor. Acestea au fost create pentru a mari gradul de protecție a unei zone de interes împotrivă intrușilor.

Fig.1 a) Sisteme de alarmare în caz de efracție

Datorită gamei largi de produse, sistemele de alarmare pot fi categorizate în funcție de complexitatea circuitului în: sisteme simple ( un senzor cu infraroșu controlează o sonerie), sisteme mai complexe ( o unitate centrală colectează informații de la un număr n de senzori și execută anumite operații), siteme cu înregistrare video, sisteme ce alertează autoritățile sau chiar proprietarul, sisteme ce pot fi programate să funcționeze în diferite moduri, cu sau fără control de la distanță.

Fig.1 b) Sisteme de alarmare in caz efracție

2.COMPONENTELE PRINCIPALE ALE UNUI SISTEM DE ALARMĂ

Unități centrale

Fig.2 Diverse unități centrale

Detectoare de mișcare

Fig.3 Diverse detectoare de mișcare

Contacte magnetice

Fig.4 Schema principiului de funcționare a contactului magnetic

Detector de geam spart

Fig.5 Diverse detectoare de geam spart

Bariere fotoelectrice

Fig.6 Diverse bariere fotoelectrice

Telecomenzi

Fig.7 Telecomenzi

Surse de alimentare

Fig.8 Modele surse de alimentare

Senzor de șoc

Fig.9 Senzori șoc

Sirene de interior

Fig.10 Sirene de interior

Tastaturi

Fig.11 Diverse modele de tastaturi

Comunicatoare

Fig.12 Diverse tipuri de comunicatoare

3.SENZORI

3.1. Senzor de tip PIR

Radiația infraroșie există în spectrul electromagnetic, având o lungime de undă mai mare decât lumina vizibilă. Ea nu poate fi văzută dar poate fi detectată. Obiectele care generează căldură generează de asemenea și radiații infraroșii, incluzând și animalele și corpul uman, a cărui radiație este cea mai puternică la o lungime de undă de 9.4 um. La această lungime de undă radiația infraroșie nu poate trece prin multe tipuri de materiale ce permit luminii vizibile să treacă, cum ar fi un geam normal sau plastic, dar poate trece prin materiale ce sunt opace, ca de exemplu materiale fabricate din germaniu sau silicon.

Un senzor PIR poate detecta, folosind lentile Fresnel, radiația infraroșie până la o distanță de maxim 20 de metri (detector de mișcare PIR UTC FIRE & SECURITY EV 669, reprezentat în fig.13 ).

Fig.13 Fig.14 Senzor PIR

Senzorii de tip PIR se pot caracteriza în funcție de rază de detecție, unghiul de deschidere ce variază între 40˚ și 360˚, datorită formei finale a produsului. O altă caracteristică importantă a acestui tip de senzori este tensiunea de alimentare (variază între 9-24 VDC). Viteza de detecție a senzorului este foarte importantă; o viteză de detecție mică poate provoca alarme false, de regulă viteză de detecție este cuprinsă în intervalul 0.3-3 m/s. Pentru a nu exista alarme false e nevoie ca senzorul să nu detecteze anumite mișcări, cum ar fi cele ale animalelor de companie sau a insectelor ce se află în raza de acțiune a senzorului; unele având imunitate la astfel de mișcări.

Senzorii de tip PIR sunt recomandați a se folosi în interiorul locuitelor datorită numărului mare de variabile ce pot declanșă alarme false dacă sunt amplasați în exterior.

Senzorul propriuzis (Fig.14) este o capsulă metalică etanșă pentru o mai bună protecție împotrivă umidității, temperaturii și a zgomotului. Capsula este prevăzută cu o fereastră fabricată dintr-un material ce permite trecerea radiației infraroșii.