Sisteme TV prin Cablu

INTRODUCERE

Dupa cum stim forma semnalului TV în corespundere cu natura si caracterul sau reprezinta distributia luminozitatii pe calea de explorare a imaginii, adica este analogul electric a imaginii. Deaceea sistemele de televiziune în care pentru emisie, conservare si alte operatii de prelucrare se utilizeaza semnalul analogic se numesc sisteme analogice de televiziune. În anii 80 elaboratorii sistemelor de televiziune s-au ciocnit de limitarile metodei analogice de prelucrare, care îngusteaza posibilitatile de dezvoltare progresiva a televiziunii.

Una din principalele cauze limitatoare este protectia slaba a semnalului analogic contra zgomotului produs din multitudinea de dispozitive a tractului de televiziune. Sistemul TV contemporan de emisie prezinta un circuit lung de dispozitive de convertire, prelucrare si emisie a semnalului TV, unde numarul de etaje creste simtitor odata cu dezvoltarea televiziunii.

În fiecare etaj a acestui circuit compus se pierde din calitatea imaginii. Aceasta are loc din cauza distorsiunilor care se sumeaza si se acumuleaza de la etaj la etaj si mai mult cu cât mai multe procese de prelucrare are sistema TV. În asa sisteme problema principala este asigurarea protectiei semnalului contra distorsiunilor si zgomotelor.

Micsorarea considerabila a distorsiunilor la formarea, emisia si transmiterea semnalului TV, si rezolvarea diferitor probleme, ne permit metodele numerice (sau digitale) de prelucrare a semnalului. Deaceea în ultimii ani se atrage maxima atentie la asazisa televiziune digitala. Televiziunea digitala este o ramura a tehnicii televizate în care operatiile de prelucrare, conversie si emisie a semnalului TV, se efectuiaza în forma digitala.

Sistemele digitale de televiziune sunt de doua tipuri: primul tip de sistema este absolut digitala, adica convertirea imaginii în semnal digital si convertirea semnalului digital în imagine se înfaptuieste nemijlocit în traductoarele lumina-semnal si semnal-lumina, si transmisiunea semnalului prin toate etajele echipamentului de emisie si de receptie se efectuiaza în forma digitala; iar a doilea tip de sistema este acela în care semnalul TV analogic, obtinut de la traductoarele semnal-lumina si lumina-semnal, se convertiaza în forma digitala, se supune prelucrarii necesare, apoi este din nou convertit în forma analogica. Deoarece majoritatea receptoarelor de televiziune, adica a televizoarelor existente, utilizate de populatie sunt de tip analogic, atunci vom analiza mai detaliat a doilea tip de sistema.

În asa sistema, la intrarea tractului TV digital se aplica semnalul analogic TV, care este convertit în forma digitala. Aceasta convertire prezinta în sine un sir de operatii, cele mai de bvaza fiind discretizarea, cuantizarea si codarea.

Discretizarea este procesul de înlocuire a semnalului u(t) cu sirul de esantioane distribuite în timp a acestui semnal. Cea mai raspândita este

distributia uniforma, care are o perioada constanta de distribuire, bazata pe teorema Kotelnikov. Conform acestei teoreme, orice semnal continuu u(t) ce are spectrul de frecvente limitat, poate fi reprezentat prin valorile acestui semnal u(tn) luate în momente discrete de timp (tn=nT), unde n=1,2,3…numere întregi, T - perioada de discretizare aleasa din teorema Kotelnikov

(1)

unde fs- frecventa maximala a spectrului semnalului initial u(t). Marimea, invers proportionala perioadei de discretizare se numeste frecventa de discretizare. Frecventa minimala de discretizare dupa teorema Kotelnikov este: