Stabilizatoare

Pentru alimentarea aparaturii electronice sunt necesare surse de energie de curent continuu. Cu exceptia surselor chimice (baterii), celelalte se bazeaza pe redresoare ce transforma tensiunea alternativa în tensiune continua. Tensiunea redresata trebuie stabilizata pentru a se apropia cât mai mult de caracteristicile tensiunii continue.

Proiectul îsi propune explicarea rolului functional, identificarea schemelor electronice specifice, evaluarea cantitativa a parametrilor specifici, selectarea componentelor necesare constructiei si evaluarea performantelor unui stabilizator parametric. Fiecare din unitatile propuse contribuie la aceste obiective astfel:

- Stabilizatoare parametrice cu dioda Zener, da posibilitatea unei analize detaliate a functionarii stabilizatorului. Se prezinta evolutia parametrilor stabilizatorului functie de rezistenta de balast si cea de sarcina;

- Stabilizatoare în cascada, explica cuplajul între etaje de stabilizare.

- Stabilizatoare prin compensare – scheme de principiu - este o secventa pregatitoare ce introduce principiul de functionare al stabilizatoarelor prin compensare;

- Stabilizator prin compensare cu tranzistor în paralel - introduce principiul de functionare si solicita calculul marimilor caracteristice.

- Stabilizatoare prin compensare cu tranzistor serie - introduce principiul de functionare si solicita calculul marimilor caracteristice.

CAPITOLUL II. PARTI COMPONENTE ALE CIRCUITELOR STABILIZATOARE

2.1 Model. Marimi caracteristice

Redresorul furnizeaza o tensiune continua care nu poate fi direct utilizata în unele montaje electronice, deoarece contine si o componenta pulsatorie de valoare importanta.

Schema echivalenta a unui redresor privit de la iesire este prezentata în figura 1.

Fig. 1

În figura 1, Vi este componenta continua a tensiunii redresate, vi este componenta pulsatorie, iar R este rezistenta interna, de obicei mica deci neglijabila.

Pentru obtinerea unei tensiuni continue cvasi-ideale, trebuie introdus în circuit un stabilizator de tensiune. Pentru caracterizarea stabilizatorului se tine seama de trei factori:

influenta variatiei tensiunii de intrare asupra tensiunii din iesire, atunci când curentul din iesire este constant. Aceasta influenta este caracterizata prin coeficientul de stabilizare amonte S;

influenta variatiei curentului de iesire asupra tensiunii de iesire atunci când tensiunea din intrare este constanta. Este caracterizata de rezistenta interna Ri a stabilizatorului;

influenta variatiei temperaturii asupra tensiunii din iesire, caracterizata prin coeficientul de temperatura cT.

În functionare normala, variatiile mentionate mai sus sunt mici. În raport cu aceste variatii mici, stabilizatorul poate fi considerat un cuadripol liniar (figura 2):

Fig. 2

unde u1 si u2 sunt componentele pulsatorii din tensiunile de intrare si respectiv iesire.

Scriind relatiile în parametri y ce caracterizeaza cuadripolul se obtine: