Televiziunea digitală prin satelit

Prima dată când un satelit a fost utilizat pentru a transmite imagini de televiziune a fost în timpul Jocurilor Olimpice de la Tokyo în 1964.Satelitul era american şi a fost numit Syncom 3. Primul satelit exclusiv pentru comunicaţii a fost numit Early Bird. Acesta a fost lansat în 1965. Pentru început, sateliţii de comunicare au fost folosiţi pentru a transmite imagini de televiziune şi apeluri telefonice între continente.

Astăzi, sateliţii de televiziune transmit direct la casele noastre, prin operatorii de cablu sau prin staţiile de la sol. Patruzeci de ani de la prima transmisie, comunicarea prin satelit este o formă de distribuţie bine stabilită, eficientă şi de încredere.

Protecţie mărită faţă de factorii perturbatori specifici transmisiei, determinaţi de deficienţe de suport sau de configurare a reţelei;

Simplificarea şi uniformizarea transportului semnalului util, protecţiile privind performanţele la recepţie fiind încorporate în semnal;

Oferă posibilitatea de asociere a canalelor (video, sunet, date) în diferite moduri de compilare la destinaţie, specifice numai semnalelor digitale

Capacitate de transport mult mai mare faţă de cea a semnalului analogic deoarece ocupă un spectru mult mai mic.

Sateliţii de comunicaţie au cateva proprietati interesante, care ii fac tentanţi pentru multe aplicatii:

Un satelit de comunicatie poate fi gandit ca un mare repetor de microunde, aflat in cer. Acesta conţine mai multe dispozitive de recepţie-transmisie automata (transporder); fiecare dintre ele asculta pe o anume poriţiune din spectru, amplifica semnalul receptionat si apoi il redifuzeaza pe o alta

frecventa, pentru a evita interferenţa cu semnalul receptionat. Unda descendenta poate fi difuzata, acoperind astfel o fracţiune substantială din suprafata Pamantului sau poate fi concentrata, caz in care va acoperi numai o zona de cateva sute de kilometri in diametru. Acest mod de operare este

cunoscut si sub numele de ţeava indoita (bent pipe).

Conform legii lui Kepler, perioada de rotaţie a unui satelit variaza cu puterea 3/2 a razei orbitei. Cu cat un satelit este mai sus, cu atat este mai lunga perioada. In apropierea suprafetei Pamantului, perioada este de aproximativ 90 de minute.La o altitudine de aproximativ 35.800 km, perioada unui satelit este de 24 de ore. La o altitudine de aproximativ 384.000 km, perioada unui satelit este de aproape o luna, asa dupa cum poate confirma oricine care a urmarit luna in mod regulat.

Perioada unui satelit este importanta, dar nu este singurul criteriu in determinarea locului in care va fi plasat satelitul. Un alt criteriu este prezenta centurilor lui Van Allen, straturi de particule foarte incarcate prinse in campul magnetic al pamantului. Acesti factori conduc la formarea a trei regiuni in care satelitii pot fi plasati in siguranta. Aceste regiuni si unele dintre proprietatile lor sunt ilustrate in fig. 2-15.