Cuprins
- Cap. I: Generalitati privind elementele sistemelor de actionari electrice
- I. 1: Scurt istoric al actionarilor electrice
- I. 2: Structura generala a unui SAE
- Cap. II: Incercarile echipamentelor electrice
- II.1: Generalităţi
- II.2 : Încercări dielectrice
- II.2.1: Încercări cu tensiune de frecvenţă industrială
- II.2.2: Încercări cu impuls de tensiune de trăsnet
- II.2.3 Încercări cu impuls de tensiune de comutaţie
- II.2.4: Încercarea circuitelor auxiliare
- II.2.5: Încercări cu tensiune pentru verificarea stării echipamentului
- II.2.6: Determinarea tensiunii de apariţie a descărcării corona şi RIV-ului (Radio Interference Voltage)
- II.3 : Încercări mecanice şi climatice
- II.3.1: Încercare pentru verificarea funcţionării mecanice la temperatura aerului ambient
- II.3.2: Încercări la temperatură joasă
- II.3.3: Încercări la temperatură ridicată
- II.4: Încercări pentru verificarea capacităţii de conectare şi a celei de rupere a curenţilor de scurtcircuit
- II.4.1: Aspecte generale
- II.4.2: Încercare cu defect la borne
- II.4.3: Încercare de închidere pe defect
- II.4.4: Încercare pentru verificarea comportării la defect kilometric
- II.4.5: Încercare pentru verificarea capacităţii de întrerupere sau
- conectare a unui current capacitiv
- Cap. III: Acordarea buclelor de reglare
- III.1: Prezentare generală
- III.2: Acordarea regulatoarelor PI şi PID cu timp continuu
- III.2.1: Acordarea regulatoarelor PI cu timp continuu cu metoda
- alocării polilor
- III.2.2: Acordarea regulatoarelor PID cu timp continuu cu metoda
- alocării polilor
- III.3: Acordarea regulatoarelor PI şi PID cu timp discret
- III.3.1: Acordarea regulatoarelor PI cu timp discret cu metoda
- alocării polilor
- III.3.2: Acordarea regulatoarelor PID cu timp discret cu metoda alocării polilor
- Cap. IV: Sisteme de alimentare cu energie electrica
- IV.1: Definitii
- IV.2: Clasificarea bransamentelor
- IV.3: Incercarile si punerile in functiune
- IV.4: Masuri de protectia muncii
Extras din proiect
Cap.I: Generalitati privind elementele sistemelor de actionari electrice
I.1: Scurt istoric al actionarilor electrice
Prima actionare electrica, o locomotiva, a fost realizata în anul 1832; motorul ei a avut o constructie inspirata dupa motorul cu aburi. In anul urmator, W. Ritchie construieste pentru prima data un motor de curent continuu având excitatia realizata cu ajutorul unor electromagneti. In 1834, M.H. Iakobi construieste un motor alimentat de la o baterie, cu care a reusit sa actioneze o barca pe Neva. Anul 1881 este un an de referinta în domeniul tractiunii electrice, deoarece au fost puse în functiune primele tramvaie electrice la Paris (cu fir de contact) si la Berlin (cu alimentare prin ambele sine), ca în
1882 sa fie experimentat primul troleibuz electric pe linia Berlin-Halensee. In 1897, în Olanda, a fost construit primul submarin electric, pentru ca 2 ani mai târziu, în SUA, sa fie construit primul automobil electric ce putea rula cu o viteza maxima de circa 105 km / h, un record la acea vreme.
Sfârsitul secolului al nouasprezecelea a fost marcat si la noi în tara de câteva evenimente remarcabile în acest domeniu. Astfel, în 1897 s-a introdus actionarea cu motoare electrice a instalatiilor de foraj-extractie de pe Valea Prahovei, iar în 1899 a fost realizata prima actionare electrica (la masini de treierat) din tara (lânga Sibiu).
In secolul al XX- lea, actionarile electrice au avut o dinamica spectaculoasa si aceasta datorita realizarilor de prestigiu din domeniul electronicii de putere. Istoria acestui domeniu a început în 1900, când au fost realizate primele redresoare cu tuburi de sticla cu arc de mercur. In timpul celui
de-al doilea razboi mondial, erau folosite cu succes
amplificatoarele magnetice si redresoarele cu seleniu. Daca, probabil, cea mai mare revolutie a ingineriei electrice a
constituit-o inventarea tranzistorului în 1948 de catre Bardeen, Brattain si Shockley de la Bell Telephone Laboratory, anul 1956, odata cu inventarea tiristorului de catre un colectiv de la acelasi laborator, a reprezentat începutul erei moderne a electronicii de putere. In 1958 tiristorul sau tranzistorul triggerabil PNPN, cum a fost numit initial, a început sa fie comercializat de General Electric Company. In prezent, aparitia unor procesoare puternice (în special a procesoarelor numerice de semnal) a permis realizarea unor sisteme de actionare electrica deosebit de performante si fiabile.
Pentru actionarile de viteza constanta, sunt folosite în special masinile asincrone si cele sincrone. Cele mai numeroase sunt actionarile electrice ce folosesc masinile asincrone cu puteri între circa 0,1 kW si 400 kW. Ca pondere numerica, dupa unele statistici, masinile asincrone reprezinta
90 % din totalul masinilor utilizate, dar numai 50 - 55 % ca pondere în privinta puterii instalate. Pentru sistemele de actionari electrice reglabile sunt folosite masinile de curent continuu în proportie de 70 %, masinile asincrone si sincrone
15 %, iar alte 15 % sunt actionari ce presupun folosirea ambreiajelor electromagnetice. Dar aceasta „distributie” a utlizarii masinilor electrice este într-o permanenta schimbare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- cap1.doc
- cap2.doc
- cap3.doc
- cap4.doc
- practica 2008.doc